Păstrăm familiile împreună
Susținem dezvoltarea unor sisteme eficiente de îngrijire a copiilor pentru a evita instituționalizarea copiilor.
Provocarea
Fiecare copil are dreptul să crească într-o familie care să-i susțină, să-i îngrijească și să le ofere afecțiune. Niciun copil nu trebuie să fie plasat într-o instituție de îngrijire rezidențială doar pentru că familia este săracă sau îi este dificil să acceseze serviciile de bază de sănătate, protecție socială sau educație.
Separarea și instituționalizarea copiilor au un impact grav, care poate dura toată viața. Copiii plasați în instituții rezidențiale sunt privați de stimularea socială, emoțională și intelectuală, lucru care le poate împiedica dezvoltarea sănătoasă a creierului. Fiind izolați de societate, acești copii sunt, de asemenea, deosebit de vulnerabili la violență, neglijență și abuz.
Există însă situații în care părinții, mai ales mamele tinere și singure, încearcă din greu să facă rost de bani sau chiar de o locuință. Ca să le ofere copiilor o familie, aceștia au nevoie de ajutor.
Fiecare trei luni petrecute într-o instituție rezidențială provoacă o întârziere de o lună în dezvoltarea copilului.
Chiar de la începutul activității sale în Moldova, UNICEF a urmărit să pună capăt instituționalizării copiilor.
În anul 1996, fiind în proces de tranziție spre o economie de piață, Moldova se confrunta cu dificultăți severe, precum hiperinflația, scăderea cu 70% a salariilor, urmată respectiv de scăderea cheltuielilor publice.
Ca urmare, peste jumătate din numărul de familii trăiau în sărăcie, iar mortalitatea în rândul copiilor și nou-născuților a crescut.
Pe lângă aceste probleme, mai existau și aproximativ 20.000 de copii plasați în instituții rezidențiale – copii orfani sau cu necesități speciale, care deseori erau hrăniți necorespunzător, primeau puține îngrijiri medicale și îndurau gerul iernii din cauza încălzirii insuficiente a încăperilor.
În primele imagini pe care UNICEF le-a făcut în Moldova putem vedea copiii de la o școală internat din Ungheni. La această școală se aflau copii de 8-16 ani, care erau orfani sau veneau din familii care nu le puteau oferi îngrijire adecvată.
Soluția
În anul 2007, zece ani mai târziu, pentru 11.500 de copii casa erau instituțiile rezidențiale. Astăzi, datorită eforturilor comune depuse pentru a reforma sistemul de îngrijire rezidențială, acest număr a scăzut la 2.000.
Noi am susținut mecanismele de protecție a copilului, care previn instituționalizarea copiilor de la bun început, prin îmbunătăţirea serviciilor de asistenţă socială, îmbunătăţirea gestionării cazurilor și procesului de luare a deciziilor cu privire la soarta copiilor vulnerabili. În plus, ne-am concentrat eforturile de advocacy pe educaţia incluzivă pentru copiii cu dizabilități și pe dezvoltarea serviciilor de îngrijire de zi.
Cea mai mare parte din cei 2.000 de copii fie sunt foarte mici (au până la 3 ani), fie suferă de o dizabilitate și au cel mai mult nevoie de o familie.
Părinții și comunitățile trebuie să știe că instituțiile rezidențiale nu sunt singura alternativă pentru părinții care nu au venituri sau au nevoie de ajutor cu un copil cu dizabilități.
În 19 raioane au fost deja create servicii respective și vor continua să fie implementate în toată țară.
Asistenții sociali, medicii de familie și primarii sunt gata să ofere acces la serviciile de care au nevoie tinerii părinți.
Având în vedere impactul devastator al instituționalizării copiilor la o vârstă timpurie – impact ce se poate simți pe un termen îndelungat, noi promovăm sistemele eficiente de îngrijire a copiilor care păstrează familiile împreună ori de câte ori este posibil. În egală măsură noi susținem și dezvoltarea serviciilor alternative de îngrijire de tip familial.
Numărul copiilor din Moldova care cresc în instituţii rezidențiale mari s-a micșorat, iar numărul celor lipsiți de îngrijire părintească adecvată și plasați în alte forme de îngrijire, precum asistența parentală profesionistă, este în creștere.