Mă numesc Daniela Caraman și am 25 de ani. Am paralizie cerebrală infantilă și o dizabilitate locomotorie, iar asta înseamnă că mă deplasez fie cu ajutorul unui cadru de mers, fie sprijinită de o persoană. Această condiție face parte din viața mea încă din copilărie și m-a învățat să fiu perseverentă și orientată spre soluții. Părinții mei au avut întotdeauna o viziune clară: să cresc într-un mediu în care să-mi pot dezvolta potențialul fără limite impuse de societate. La 5 ani am mers la grădiniță, iar la 7 ani am început școala în comunitatea mea, exact ca orice copil.
Din adolescență am căutat oportunități care să mă provoace și să-mi permită să mă împlic activ în viața comunității. Am participat în proiecte diferite, m-am conectat cu oameni, am învățat să colaborez și să-mi susțin opiniile. Nu m-au interesat doar inițiativele dedicate persoanelor cu dizabilități. Am fost atrasă de proiectele care aduceau valoare pentru toți. De multe ori eram singura persoană cu dizabilitate locomotorie și cea mai tânără, lucru care nu m-a intimidat, ci dimpotrivă, mi-a alimentat curiozitatea și ambiția.
În 2018 am creat, printr-un proiect scris de mine, un club de comunicare în limba engleză pentru copii, proiect pentru care am obținut finanțare. A fost una dintre primele dovezi că ideile pot deveni realitate dacă sunt bine formulate și susținute.
În 2021 am participat în campania „Combatem stigma cu stil” realizată de UNFPA Moldova, un pas important pentru vizibilitatea persoanelor cu dizabilități în industria modei. Designerii moldoveni au creat colecții adaptate. O noutate pentru Republica Moldova și un exemplu de colaborare incluzivă.
În septembrie 2025 am urcat pe podium la evenimentul „Frumusețe fără limite – Fashion Show”. A fost o experiență plină de energie și creativitate. Prin prezența mea acolo, împreună cu alte persoane cu dizabilități, am transmis că stilul, personalitatea și forța interioară nu depind de limite fizice. Am vorbit despre accesibilitate, șanse egale și participare; am defilat alături de Doina Danielean, într-un eveniment care a unit comunități, profesioniști și oameni cu viziuni comune.
În tot ceea ce fac, oricare ar fi rolul meu: elevă, studentă, colegă, traducătoare, stagiară—am adus în discuție drepturile omului, accesibilitatea și incluziunea. Sunt valori după care mă ghidez, nu teme despre care vorbesc doar ocazional.
Am absolvit Facultatea de Litere la Universitatea de Stat din Moldova, specialitatea traducere și interpretare, apoi un Master în Relații Publice și Publicitate. Am completat studiile formale cu cursuri de limbi străine, comunicare, public speaking și diferite traininguri.
Drumul academic nu a fost mereu simplu din cauza infrastructurii universitare din Republica Moldova, care nu este adaptată. La Litere, orarul a fost organizat în așa fel încât orele să aibă loc la parter, iar la Facultatea de Jurnalism, situată la etajul patru, ascensoarele nu funcționează. Cu toate acestea, mi-am continuat studiile, găsind soluții, sprijin și motivație. Pentru mine, educația este un domeniu în care merită investit efort, indiferent de condiții.
Primul job a venit în anul III de facultate, când am devenit stagiară într-o bancă. La final am primit o ofertă de angajare și am lucrat peste trei ani ca traducătoare în Departamentul Marketing, o experiență valoroasă pentru formarea mea profesională.
Când am decis să caut un nou loc de muncă, în ianuarie 2024, am intrat într-un proces complex de recrutare în care m-am confruntat cu prejudecăți și discriminare. Am lucrat împreună cu Asociația „Motivație” din Moldova, am trimis CV-uri, am participat la interviuri și am primit, de multe ori, răspunsuri contradictorii- complimente pentru abilități, dar refuzuri în final. A fost un proces care m-a motivat să înțeleg mai bine piața muncii și să continui să caut un loc unde competențele contează mai mult decât barierele fizice.
Așa am ajuns să aplic pentru Programul de Stagii pentru Diversitate al ONU. Am urmărit acest program de ani buni, dar abia în 2025 am avut contextul potrivit să particip. Am fost selectată ca stagiară la UNICEF Moldova, iar experiența a fost excelentă încă de la interviu. Programul flexibil și regimul hibrid mi s-au potrivit perfect. Aici sunt Stagiară pentru Incluziunea Diversității, unde contribui la dezvoltarea unei abordări mai incluzive în ceea ce privește copiii și tinerii cu dizabilități. Lucrez într-un mediu profesionist, accesibil și orientat spre rezultate, unde mă simt apreciată și utilă.
Cred că fiecare etapă a vieții este o oportunitate de învățare. Dizabilitatea nu m-a oprit niciodată; mi-a oferit doar un alt unghi din care să privesc lucrurile. Nu pot controla totul, dar pot controla modul în care reacționez, modul în care cresc și modul în care contribui la comunitatea mea. Iar asta este suficient pentru a continua cu determinare.
