Cum deprind încrederea elevii din clasa a IX-a

BACĂU, România, 5 martie 2020 - În România, înscrierea la liceu și în școlile profesionale a atins un nivel scăzut critic, cu un decalaj de 20% între copiii din mediul urban față de cei din mediul rural. De multe ori, copiii din mediul rural se confruntă cu situații în care trebuie să facă naveta pe distanțe mari și cu un program foarte strict în care le rămâne puțin timp pentru studiu și pot fi primii din familie care merg la liceu sau în școli profesionale. UNICEF colaborează cu autoritățile centrale și locale și cu ONG-uri pentru a introduce o inițiativă de mentorat care le oferă susținere și orientare în lumea cu totul și cu totul nouă în care pășesc.

La Liceul Tehnologic Grigore Antipa din Bacău, șase astfel de copii din clasa a IX-a au mentori din clasele a X-a și a XI-a, sub coordonarea profesorului lor de industrie alimentară și alimentație publică, Maria Stan. “Am văzut cum se transformă treptat: au devenit mai încrezători, se raportează altfel la învățare și sunt mai atenți în clasă. În plus am observat că au și o igienă mai bună.”

În programul “Împreună pentru viitor” dezvoltat de UNICEF sub umbrela Pachetului Educație Incluzivă de Calitate pentru a susține tranziția elevilor către liceu, aceștia discută pe durata pauzelor, se întâlnesc după ore și chiar ies împreună o dată la două săptămâni. “Întâi discutăm despre noutățile de acasă. Apoi facem un plan de activități: mergem în parc, la film sau alegem o carte pe care am dori să o citim. Ajutăm și la teme”, spune Roxana, unul dintre mentori.

A scris un eseu, și-a încărcat dosarul pe site-ul ONG-ului “Împreună” și a fost aleasă pentru a participa la prima sesiune de formare din program, în care participanții au fost instruiți cu privire la comportamentul și la abordarea aspectelor din viața privată, împărtășite în mod confidențial. Fundația “Împreună” a analizat și comunitatea și a lansat recomandări pentru elevii care ar beneficia cel mai mult de pe urma programului de mentorat.

Andreea este o roșcată cu ochi pătrunzători și cu un discurs bine închegat. Prea puține din prezența ei amintesc de fata retrasă care era acum jumătate de an. Mentorul ei a ajutat-o să se instaleze în internatul elevilor și să-și decoreze camera cu noile colege.

“Nu am fost niciodată într-un grup de copii atât de mare. Eu nu vorbeam cu nimeni, eram pur și simplu timidă. Mentorul meu mi-a spus să fiu mai deschisă,” spune Andreea care mărturisește că deseori se gândește la mama ei, care a murit când ea avea 9 ani. “Mentorul meu îmi spune că acum am o nouă familie și mă încurajează... Mama mi-ar spune să fiu încrezătoare și să nu renunț niciodată.” Primul mentor al Andreei a fost probabil mama ei. Din fericire, fata are acum noi prieteni pe care să se bazeze.