Copiii ucraineni și drumul către examenele naționale din România

Educația pentru copiii refugiați care ajung într-o țară nouă funcționează ca un ecosistem care se construiește treptat. Școala devine un spațiu de orientare, unde necunoscutul capătă treptat formă, iar limba, regulile și ritmul școlii se leagă între ele pas cu pas, prin experiențe zilnice și interacțiuni constante.

În România, acest parcurs este susținut și dincolo de clasele de curs, prin puncte de informare și sprijin precum punctul de informare pentru copii și părinți ucraineni de la Centrul Comunitar de la Romexpo, un loc unde întrebările despre examene și traseul educațional în România devin mai clare, iar următorii pași mai ușor de navigat.

„Biroul de la Romexpo este practic un suport pentru copiii ucraineni și părinții acestora, care vin pentru prima dată la noi în țară”, spune Maricica Ciubara, consilier educațional pentru integrare la punctul de informare de la Centrul Comunitar de la Romexpo. În fiecare zi, acest sprijin capătă forme diferite. Uneori, înseamnă răspunsuri la întrebări despre înscrierea la școală. Alteori, înseamnă ceva și mai important: pregătirea pentru examenele naționale. 

Din aprilie până în prezent, la Romexpo au fost organizate sesiuni de pregătire și simulări ale examenului la limba română pentru copiii refugiați ucraineni, ca aceștia să se familiarizeze cu structura examenelor, să învețe să interpreteze cerințele și să își gestioneze emoțiile înaintea unor probe care le pot deschide drumul către liceu sau facultate.

„Prima provocare pentru ei rămâne româna”, explică Maricica Ciubara. Chiar și după ani de ședere în România, limba continuă să se negocieze zilnic, în clasă, pe holuri, în teme.

În școală, profesorii îi sprijină zi de zi, însă ritmul unei clase și timpul limitat fac ca nevoile fiecărui copil să fie diferite. Într-un sistem nou în care fiecare lecție înseamnă și un exercițiu de limbă, copiii au nevoie de timp pentru a pune întrebări, pentru a greși și pentru a încerca din nou. „Cadrele didactice oferă acest suport, însă este și în funcție de cât le permite timpul, pentru că avem doar 50 de minute și un număr mare de copii în clasă”, explică Maricica Ciubara. 

Astfel, sesiunile de la punctul de informare pentru copii și părinți ucraineni completează acest efort, oferind copiilor ucraineni ocazia de a exersa limba română într-un mediu sigur și de a pune întrebări despre cerințele examenelor naționale până când răspunsurile devin clare. Fiecare exercițiu rezolvat înseamnă un pas înainte spre încrederea că își pot continua educația și își pot construi un viitor în România.

Această încredere se vede cel mai bine în poveștile copiilor.

Pentru Tania, elevă în clasa a XI-a, următorul pas are deja un nume: bacalaureatul. Drumul până aici a fost construit și cu ajutorul oamenilor din jurul ei. „Diriginta din clasa mea spune: «Vorbim cu Tania în limba română pentru că trebuie să știe limba». Ea și colegii mei m-au ajutat foarte mult”, spune ea, ca și cum limba ar fi devenit treptat un exercițiu colectiv, nu individual. 

Pentru Maxim, integrarea a început cu o teamă care îi însoțea pe mulți copii refugiați: teama că nu va reuși să țină pasul într-o școală și într-o limbă pe care nu le cunoștea. „Am auzit că școala românească e grea pentru ucraineni, dar când am ajuns am fost puțin șocat că a fost bine”, spune el. Își amintește că, în primele zile, nu limba română era cea care l-a surprins cel mai mult, ci răbdarea oamenilor din jur. „Mi-a fost frică pentru că nu știam limba română, dar colegii și profesorii au avut multă răbdare.” Astăzi, provocarea limbii rămâne, pe alocuri, constantă, însă nu mai este una pe care o poartă singur. 

Integrarea copiilor refugiați în sistemul de educație din România nu este un proces liniar, ci unul care se construiește în timp, din pași mici, uneori vizibili abia după luni sau ani de efort constant. „Nu putem spune că am absorbit sută la sută incluziunea lor la clasă, dar față de 2022 și chiar 2023, acum avem o creștere și o evoluție pozitivă în acest sens”, povestește Maricica Ciubara. Dincolo de aceste progrese, ceea ce se conturează este o realitate mai stabilă pentru copii: una în care își pot continua educația cu sprijin constant și navighează cu mai multă siguranță într-un sistem care, treptat, devine mai familiar.

UNICEF a sprijinit încă de la începutul războiului integrarea copiilor refugiați din Ucraina în sistemul de educație din România, lucrând îndeaproape cu autoritățile publice locale și naționale, unitățile de învățământ, organizațiile partenere și societatea civilă. Printre măsurile implementate s-au numărat serviciile de traducere și consiliere pentru copii și familiile acestora, precum și implicarea unei rețele de mediatori școlari care a facilitat comunicarea dintre școli și comunitățile de refugiați, contribuind la accesul echitabil la educație și la integrarea copiilor în mediul școlar.