Dezvoltarea timpurie a copiilor

În primii şapte ani de viaţă, prin îngrijire corespunzătoare, copilul dezvoltă capacităţi fizice, psiho-emoţionale, sociale şi spirituale, care formează temelia pentru o funcţionare pe parcursul întregii vieţii ca o personalitate, capacitatea de învăţare şi cea intelectuală şi participarea socială. Părintele/îngrijitorul, în interacţiune cu copilul, este acel care determină atât calitatea îngrijirii primite, cât şi condiţiile în care se dezvoltă copilul (Engle și Lhotska, 1997). Dezvoltarea cognitivă şi socio-emoţională timpurie a copilului prefigurează puternic performanţa de mai târziu la şcoală şi productivitatea economică. Copiii care sunt expuşi la multipli factori de risc au o probabilitate semnificativ mai mare de a avea rezultate mai slabe la şcoală sau de a abandona şcoala. Studiile arată că ei au o probabilitate de a avea venituri mai mici, rate de fertilitate sporite la maturitate, contribuind astfel la transmiterea sărăciei din generaţie în generaţie.