Lungul drum către liceu
În zonele rurale, copiii petrec zilnic ore în șir pe drumul către și de la liceu. Dar ca să ajungă la liceu, copiii au mai întâi nevoie să creadă că pot
- Disponibil în:
- English
- Română
RĂCHITIȘ, România, 19 septembrie 2019 – Anul trecut în decembrie, Ionela a decis că vrea să se facă ospătar. La o reuniune de familie și-a ajutat mama să servească la masă. I-a plăcut și s-a gândit că ar putea fi o meserie pentru ea.
Ionela locuiește într-un sat din județul Bacău, împreună cu mama, tatăl vitreg și cinci dintre dintre cei șase frații ai ei. Fratele cel mai mare lucrează în străinătate. Părinții nu au un serviciu și familia primește ajutor social.
Înainte ca satul Ionelei să fie legat de drumul național, puțini răchiteni plecau la muncă sau la studii. În Răchitiș nu există restaurant nici în ziua de azi. Dar Ionela deja are idee despre cum să se poarte când va fi ospătar: va sta dreaptă când servește clienții la masă și le va vorbi respectuos. Oare de unde știe?
Înainte de petrecerea de familie, Ionela și colegii ei de școală discutaseră deja despre opțiuni în carieră. În clasa a VIII-a, profesorii și consilierul școlar le-au pus marea întrebare: “Ce vrei să faci mai departe?” Și deși până nu demult, foarte puțini copii din sat decideau să meargă la liceu sau școala profesională, cu sprijinul comunității și al școlii, lucrurile stau altfel acum.
„I-am ajutat să își înțeleagă profilurile: le-am dat teste de înclinații și aptitudini și am făcut activități practice. În special, obiectivul a fost să-i scoatem din mediul lor, să-i determinăm să vadă și să-și dorească mai mult. Să își dorească o carieră”, spune Mirela Rotariu, directoarea școlii din satul Strugari, unde Ionela a terminat ciclul gimnazial.
Testele și discuțiile s-au întâmplat în cadrul programului „Educație Incluzivă de Calitate”, conceput și implementat de UNICEF și de partenerii săi în 51 de școli din județul Bacău, din septembrie 2015 și până în iunie 2019. Scopul programului este ca toți copiii să înceapă școala la vârsta potrivită, să nu renunțe, să învețe cât de bine pot și să fie cât mai pregătiți pentru muncă și viață. Ca să susțină participarea școlară a copiilor, școala, familia și comunitatea au format un parteneriat.
Tranziția de la gimnaziu la ciclul secundar superior,
extrem de dificilă pentru copiii vulnerabili
Un studiu UNICEF din 2014 arată că în România, circa 170.000 de adolescenți cu vârste între 15 și 18 ani nu sunt cuprinși în nicio formă de educație. Învățământul este obligatoriu din clasa pregătitoare (clasa 0) până în clasa a X-a, dar trecerea de la gimnaziu la ciclul secundar superior este o mare provocare, mai ales pentru copiii vulnerabili. Liceele, și teoretice, și tehnologice, există mai ales în orașe, mult mai rar la sat.
În consecință, mulți elevi din mediul rural, deseori cei mai vulnerabili, abandonează școala între clasa a VIII-a și a IX-a, înainte să finalizeze învățământul obligatoriu. În ciclul secundar superior intră cu 20 la sută mai puțini elevi din mediul rural decât din mediul urban.
Tranziția e mai ușoară când există servicii integrate pentru părinți
și sprijin individual pentru copiii vulnerabili
Mulți dintre copiii susținuți în programul „Educație Incluzivă de Calitate” au ajuns de-acum în clasa a VIII-a. Odată cu ei, și programul trece la nivelul următor, incluzând componenta “Împreună pentru viitor”, care îi sprijină în tranziția de la gimnaziu la liceu sau școli vocaționale.
Pentru ca acești copii să nu abandoneze școala, e nevoie de intervenție pe mai multe zone:
- a școlii și liceului, ca aceste instituții să își dezvolte capacitatea de a oferi educație incluzivă de calitate;
- a adolescenților vulnerabili, care au nevoie de sprijin individual și consiliere
- a părinților, pentru ca aceștia să știe cât mai bine cum fie mai aproape de copiii lor, mai ales într-un moment atât de important.
În cazul școlii din Strugari, unde a învățat Ionela, rezultatele au apărut pentru că profesorii, părinții și membrii comunității au lucrat împreună. Directoarea a avut în echipă profesioniști specializați: consilierului școlar și mediatorului școlar.
Clasa a VIII-a are o importanță deosebită, e momentul în care copiii din zonele rurale, ca Ionela, au nevoie de încurajare și sprijin ca să creadă în puterile lor. Mulți dintre ei sunt primii din familie care ar merge la liceu și au nevoie de confirmare ca efortul lor merită făcut.
„Acum, aproape toți spun că vor să meargă la liceu,” spune directoarea Rotariu.
Plantează semințele, cultivă visele
Pentru Ionela, acest efortul înseamnă să se trezească în fiecare zi la 4:30 și și să meargă 50 de minute pe jos până la stația de unde ia autobuzul de 6:00 către Bacău. Abonamentul de transport, alături de costul unei gustări zilnice pentru după-amiază, sunt acoperite de programul pentru sprijinul tranziției școlare, “Împreună pentru viitor”, parte a Pachetului Educație Incluzivă de Calitate.
La liceu ajunge spre 7:15. Mai are timp să manânce micul dejun din pachețel și să arunce o privire prin manuale. La Liceul Tehnologic Grigore Antipa, orele se termină la 15:00. Ionela ajunge din nou acasă spre 17:30, manancă de cină cu mama, își face temele și merge la culcare la 21:00. Mâine se trezește din nou devreme.
Merge mult pe jos în fiecare zi încă din clasa a V-a, așa că s-a obișnuit. Mulți dintre colegii ei de clasă vin, ca și ea, din satele din jurul Bacăului. Ce-o să facă la iarnă? „Pot să ajung la școală, dar mi-e teamă să nu întârzii când dă zăpada. S-ar putea să nu vină autobuzul așa repede,” spune Ionela.
Dorința Ionelei de a deveni ospătar s-a născut dintr-o sămânță plantată și îngrijită de o echipă de profesioniști, printre care și consilierul școlar. „Le spun despre elevi care lucrează în restaurante sau hoteluri pe timpul verii și-și câștigă banii lor”, spune Ancuța Melinte, consilier la Liceul Tehnologic Grigore Antipa. „N-au văzut niciodată marea… Trebuie îndrumați, să vadă posibilitățile. Îmi doresc foarte mult ca Ionela să-și termine studiile, ca mama ei s-o sprijine să zboare cât mai sus. Sper ca orașul s-o facă să-și dorească mai mult. Toți vor să termine școala și să plece în străinătate. Dar eu mi-aș dori ca ea să realizeze ceva aici, în România”.
