Ce-i cu clasa a VIII-a A?

În România, un copil din cinci nu termină opt clase. Și trei din zece nu termină liceul sau școli vocaționale. Trecerea la clasa a noua aduce o provocare imensă, mai ales pentru copiii vulnerabili. Trecere de care atârnă multe vise.

Roxana Grămadă
Educatie incluziva de calitate
UNICEF/Adrian Câtu
24 Iunie 2020

“Dacă n-ai liceul, n-o să-ți îndeplinești visele de când erai mică”. Chiar dacă nu îi privește în ochi, Ștefania spune cuvintele mamei ei ca pe ceva important. Aliniați pe scaunele de clasă lângă ea, colegii ei o ascultă cu respect. Toți au vise. 

Nando vrea să se facă actor. Corina visează să fie traducător. Ștefania vrea să devină ceva în muzică. Și Mara tot în muzică vrea. Bianca întâi a vrut să fie polițist, dar acum vrea să fie psiholog, să ajute oamenii care au depresie. 

Aproape jumătate dintre copiii din clasa a VIII-a a A de la Școala Gimnazială Alecu Russo din Bacău vor să studieze mai departe științe sociale. 

Poate ca o reacție la profesorii care le predau materiile umaniste, cum crede doamna dirigintă, sau poate pentru că se feresc de matematică, așa cum glumește domnul profesor de istorie. 

Acum câteva luni, însă, l-au avut invitat la clasă pe un domn profesor de psihologie de la Liceul Carpen din oraș. Au jucat joculețe, a vorbit cu ei și le-a pus câteva întrebări. Și ceva s-a schimbat. 

Sigur, n-a fost doar de la o singură întâlnire. De altfel, la clasa a VIII-a a A activitățile se întâmplă mai mereu, în cadrul programului UNICEF Educație incluzivă de calitate, inclusive în cadrul componentei care sustine tranziția elevilor către liceu și învățământ vocațional, “Împreună pentru viitor”. Școala e inclusă în programe UNICEF de ani buni. 

Dar copiii din clasa a VIII-a A pare că au ceva în plus. Pe latura din stânga cum intri în clasă, unul lângă altul, sunt trei laptop-uri. 

Ne-au adus ideile pe care le-au luat de la formări.

Cel mai mult le place când profesorii au la oră prezentări cu slide-uri pe stick și fimulețe de pe youtube. De exemplu, după ce au fost la formările UNICEF, ”ne-au adus ideile pe care le-au luat de acolo”, spune Corina, posesoarea unuia dintre cele trei laptopuri. ”Am completat niște grile de vizionare cu sentimentele pe care le-am avut, cu ce am înteles de acolo”. 

Și le place când profesorii ”se implică în educația noastră… și nu sunt rigizi, nu doar materia și atât”. ”De exemplu, domnul de istorie… chiar ar putea fi actor”, …”când dă teste profu’ de istorie, întâi te gândești la gluma lui”, spune Nando, în chicotelile colegilor. 

Și Nando are laptop. Și Ștefania. În gașca de puști de la a VIII-a A sunt trei copii nevăzători. Pentru ei, să vezi înseamnă să asculți cititorul de ecran. 

Și dacă îi întrebi despre liceu, și lor, și colegilor lor de clasă le e frică de același lucru. 

 

Cui i-e frică de liceu? 

”Când am venit aici în clasa a cincea, a fost totul foarte simplu. Erau toți colegi dinainte, se cunoșteau, ne-au primit și pe noi. Acolo sunt toți din medii diferite, nu știu dacă va fi la fel de ușoară integrarea. Și chiar din partea profesorilor…” spune Corina, eleva cu cele mai bune medii din școală. 

Dacă totul ar fi perfect la liceu, ar avea prieteni, note bune și ar fi implicați. Ce înseamnă să fii implicat? ”Adică să participi la deciziile care ne influențează orecum, chiar cu o părere, să nu fii dat deoparte”. 

”Nu e o teamă, e o emoție constructivă”, e de părere Florentin Botezatu, profesorul de istorie. ”E ca și cum te-ai muta în altă casă. Suntem aici să-i sprijinim cât putem”, continuă Botezatu, care organizează luna viitoare pentru elevii lui un tur de recunoaștere într-un liceu din oraș. 

Și Nando tot la prieteni se gâdește când vine vorba de liceu. ”Ți-i faci pas cu pas, nu într-o zi. Nu mai știu cât o fi luat aici, nu mult, dar într-a șasea eram deja prieteni”. 

”Cel mai important este să meargă mai departe, să găsească sprijinul necesar pentru adaptarea acolo. Această trecere este destul de grea, mai ales pentru cei vulnerabili”, explică Elena Roșca, directoarea școlii. La liceu se înscriu cu 20 la sută mai puțin copii  din mediul rural, față de orașe. 

E ca și cum te-ai muta în altă casă. 

Suntem aici să-i sprijinim cât putem.

Alecu Russo, o școală de învățământ de masă, a primit cu brațe deschise și inclus copiii cu dizabilități. Și-a dezvoltat acest mușchi în programul UNICEF. Profesorii fac echipă cu alți profesioniști în educație, sănătate și protecție socială și cu părinții pentru ca toți copiii, mai ales cei vulnerabili, să primească sprijinul de care au nevoie. 

Și uite-așa, elevii dintr-a VIII-a A au învățat nu doar materiile din program, ci și incluziunea. 

Pentru Elena Roșca, rezultatul a fost mai ales că ”școala a ieșit din anonimat, își face prezența știută. Existăm și existăm de multe ori în mod frumos. Sunt mândră de elevii noștri”. 

 

Despre Pachetul Educație Incluzivă și Tranziție 

UNICEF în România a dezvoltat Pachetul Educație Incluzivă de Calitate, o soluție cu abordare multidimensională care utilizează resursele locale existente, îmbunătățindu-le și creând legături mai puternice între familii, școală și comunități pentru a asigura accesul tuturor copiilor la educația incluzivă de calitate. 

Pachetul UNICEF Educație Incluzivă de Calitate (EIC) urmărește ca toți copiii să se înscrie la școală la vârsta potrivită, să meargă la școală și să învețe la potențialul lor maxim, ca să fie cât mai pregătiți pentru viață și pentru piața muncii. Din 2018, Pachetul Educație Incluzivă de Calitate include și “Împreună pentru viitor”, o componentă care susține tranziția elevilor de la gimnaziu la liceu sau școli vocaționale. 

În EIC, consilierii școlari și managementul școlar, autoritățile locale colaborează pentru a identifica și sprijini familiile cu elevi adolescenți la risc de abandon școlar. Serviciile oferite pot include și facilitarea accesului la burse sau sprijin financiar.