Cum să vorbesc cu copilul meu despre conflicte

Copiii aud vorbindu-se despre conflictele militare în familie sau din interacțiunile cu ceilalți copii. Și pentru adulți știrile pot fi copleșitoare. Cu atât mai mult pentru copii. În absența unui sprijin, ei pot interpreta disproporționat ce aud.

Ne putem da seama dacă un copil este îngrijorat și înfricoșat de știrile legate de conflictele armate,  din comportament și din comunicare. Copilul poate spune că a auzit despre conflictul respectiv, dar nu vrea să vorbească despre asta. Comportamental, copiii pot exprima o dorință mai mare de afecțiune, de a fi îmbrățișați, sau preferă să doarmă împreună cu părinții. În cazurile grave copiii se pot confrunta cu tulburări de somn, coșmaruri, frici de a rămâne singuri în casă, enurezis.

Părinții sunt prima linie de sprijin și de interpretare a lumii pentru copii. Este foarte important ca ei să fie pregătiți să răspundă întrebărilor și preocupărilor copiilor lor sau să deschidă conversația despre conflictele armate. Dacă un copil nu este interesat de subiect, nu îl vom dezvolta și nici nu vom oferi informații nenecesare.

Psihologul Mihai Copăceanu recomandă discuțiile deschise, chiar de la vârsta de 5 ani. 

“Copiii au nevoie să primească încredere, siguranță, optimism și încurajare din partea părinților. Iar acestea se transmit pe de o parte prin furnizarea unor informații clare, adevărate pe înțelesul copiilor și pe de altă parte prin atitudinea părinților. Copiii sunt atenți la atitudinea și comportamentul adulților. Îngrijorările și anxietatea părinților influențează starea emoțională a copiilor”. 

Câteva recomandări:
 

1. Întotdeauna spunem adevărul, cu cuvinte pe înțelesul lor. Pentru copiii de vârstă mică, preșcolari, dialogul se face folosind cuvinte și propoziții cât mai simple ”Da, este adevărat că se întâmplă un conflict, însă în altă țară. Noi suntem în siguranță”.
2. Răspunde cu încredere și cu respect întrebărilor copiilor. Copiii prezintă îngrijorări însă în spatele întrebărilor pot exista temeri. Răspunzând întrebărilor, vei diminua temerile.
3. Asigură copiii că un conflict militar din țările vecine nu va afecta țara în care trăiesc. Arată-le harta Europei și explică-le cu cuvinte simple poziția geografică a Ucrainei, faptul că România este protejată de NATO.
4. Încurajează copiii să-și exprime emoțiile și ajută-i să-și cunoască emoțiile pe care le experimentează, fie că e vorba de frică, supărare, tristețe, îndoială sau nesiguranță.
5. Adresează întrebări indirecte ca să afli ce știe și ce simte un copil: Ce crezi tu despre acest conflict? Ce ai auzit la grădiniță/școală? Ce ai citit despre acest conflict? Ce spun prietenii tăi? Ce simți când te gândești la acest lucru? Astfel poți afla dacă există idei greșite despre război, informații false, care pot accentua îngrijorarea sau temerile copiilor.
6. Monitorizează sursele de informare ale copiilor. Copiii pot fi înspăimântați de imaginile cu conținut emoțional sensibil care circulă mai ales pe social media. Un videoclip cu imagini din timpul unui conflict armat poate fi traumatizant pentru un copil. Și de aceea, utilizarea rețelelor de socializare precum TikTok este interzisă copiilor sub 13 ani.
7. Redu fluxul și toxicitatea informațională din casă (televiziune, radio). Vizionarea știrilor zilnice despre astfel de conflicte nu face decât să accentueze teama și îngrijorarea copiilor, copiii au nevoie de protecție inclusiv la nivelul informațional. Înlocuiește vizionarea televizorului cu alte activități educative.
8. Copiii mici pot avea reflectări ale fricilor în visele nocturne. Întreabă copilul ce a visat și ajută-l să-și exprime imaginile din vis într-o manieră liniștitoare.
9. În cazul adolescenților, întâi află ce informații primesc din platformele de socializare. Nu toate știrile sunt adevărate. Întreabă-i în mod direct despre război. Adolescenții sunt atrași de astfel de teme, își pot construi repede teorii personale despre conflictele militare și pot fi influențați de ceea ce citesc în mediul online.
10. Discută cu adolescenții într-o manieră asertivă, înțelegătoare, empatică, fără judecată și critică, respectă ceea ce cred, chiar dacă deseori în primă fază adolescenții sunt siguri de adevărul informațiilor pe care le dețin și mai puțini flexibili la acceptarea altor idei.