Audieri parlamentare privind costul inacțiunii în domeniul imunizării

Doamnelor și domnilor, 

Unele decizii de politică publică nu produc rezultate vizibile imediat, însă consecințele lor devin inevitabile în timp. Vaccinarea este una dintre ele. Nu pentru că este complexă, ci pentru că efectele sale se acumulează în liniște până când se transformă în costuri care nu mai pot fi evitate. 

Pentru a înțelege mai bine miza, UNICEF a colaborat cu parteneri pentru a cuantifica nu doar impactul asupra sănătății al scăderii acoperirii vaccinale, ci și consecințele economice ale acesteia în patru țări din regiune, inclusiv Moldova. Obiectivul a fost clar: să depășim argumentele generale și să oferim factorilor de decizie dovezi concrete, specifice Moldovei, privind costul real al nevaccinării – atât pentru sistemul de sănătate, cât și pentru economie în ansamblu. 

Aceste constatări vor sta la baza discuției de astăzi. Pentru perioada 2025–2035, sunt prognozate peste 9.300 de cazuri de îmbolnăviri – rujeolă, pertussis, pneumonie și meningită – în absența unei acoperiri vaccinale optime. Gestionarea acestor cazuri va impune sistemului de sănătate costuri directe de aproximativ 2,1 milioane USD. 

Aceasta este partea vizibilă.

Dar nu este întreaga povară. 

Impactul economic total estimat al nevaccinării ajunge la aproximativ 33,1 milioane USD pentru o singură cohortă de copii. Povara de peste 30 de milioane USD este suportată de familii, de economie și de viitorul acestei țări. 

Aceasta se reflectă în zile de muncă pierdute, în copii care lipsesc de la școală, în productivitate redusă și, în unele cazuri, în vieți pierdute prea devreme. 

Aceste costuri nu apar într-o singură linie bugetară, dar definesc, în termeni foarte concreți, capacitatea economică a unei țări. 

Există însă și o altă dimensiune care schimbă fundamental imaginea.

Atunci când acoperirea vaccinală scade, riscul nu crește gradual, ci exponențial. Un focar nu înseamnă doar un grup de cazuri. El declanșează intervenții de urgență, realocarea resurselor și perturbarea serviciilor de rutină. Estimările arată că gestionarea unui focar de rujeolă poate depăși 4 milioane USD. 

Patru milioane – pentru o criză care putea fi prevenită. 

Aceasta ne duce la o întrebare mai fundamentală. 

Pentru că bugetele nu sunt doar instrumente financiare. Ele sunt, în esență, declarații de priorități – promisiuni despre ceea ce alegem să construim. 

Fiecare dolar cheltuit pentru gestionarea unui focar este un dolar care nu mai este investit în școli, grădinițe, spitale, servicii sociale sau dezvoltare locală. Este un dolar redirecționat din viitor în trecut – de la construcție la reparație. Nevaccinarea produce această schimbare, forțând statul să cheltuie reactiv, sub presiune și adesea ineficient. 

Nevaccinarea nu este o decizie neutră. Este o datorie fiscală recurentă, suportată de stat fie direct, prin costuri medicale evitabile, fie indirect, prin reducerea producției economice. 

Vaccinarea, în schimb, este una dintre puținele investiții care reduc simultan cheltuielile publice și consolidează performanța economică. 

Randamentul investiției în atingerea unei acoperiri vaccinale de 95% este estimat la aproximativ 11:1. Cu alte cuvinte, fiecare dolar investit în vaccinare generează beneficii economice și economii de peste zece ori mai mari. 

Puține politici publice pot susține un asemenea rezultat. 

Doamnelor și domnilor,

Alegerea nu este pur și simplu între vaccinare și nevaccinare. 

Este o alegere între două moduri fundamental diferite de a utiliza banii publici: 

• unul în care resursele sunt utilizate pentru a construi, a investi și a extinde oportunitățile;
• și unul în care resursele sunt redirecționate în mod repetat pentru a gestiona crize evitabile.

Resursele unei țări sunt întotdeauna limitate. Întrebarea este cât de deliberat sunt ele utilizate. 

Vaccinarea nu înseamnă doar protejarea copiilor împotriva bolilor. Înseamnă protejarea capacității unei țări de a investi în viitorul său—în loc să plătească, în mod repetat, pentru ceea ce putea fi prevenit. 

Întrebarea este dacă alegem să investim inteligent – prevenind aceste costuri – sau dacă le suportăm mai târziu, când devin mai mari, mai urgente și mult mai dificil de gestionat. 

Vaccinarea nu este doar o intervenție de sănătate publică. Este o chestiune de responsabilitate fiscală. Este o alegere privind modul în care protejăm nu doar sănătatea copiilor, ci și stabilitatea economică a Republicii Moldova. 

Vă mulțumesc.