Bună dimineața,
Distinși invitați, dragi prieteni și, cel mai important, femeile și fetele care au dat viață acestei inițiative.
Stând aici astăzi, îmi amintesc un adevăr simplu, dar profund: autonomia nu este ceva ce poate fi oferit, ci ceva ce aparține fiecăruia dintre noi în mod inerent. Și totuși, de-a lungul istoriei, femeile și fetele au fost adesea tratate diferit—ca și cum alegerile, corpurile și viitorul lor ar putea fi dictate de alții. Această inițiativă a fost despre confruntarea cu această mentalitate și despre provocarea structurilor care încă se agață de ea.
În ultimele luni, am văzut femei și fete adolescente pășind înainte cu putere și imaginație, fără să aștepte permisiunea de a-și asuma rolul de lider, ci făcând-o pentru că este dreptul lor. Le-am văzut depășind limite și abordând provocări într-un mod care sfidează restricțiile impuse prea des de societate. Și am mai văzut ceva—cum solidaritatea dintre femei și fete poate demonta narațiunile nocive care au persistat prea mult timp.
Ceea ce mă impresionează cel mai mult este rolul pe care adolescenții, în special fetele l-au avut în această inițiativă. Adolescența este o perioadă de întrebări și descoperiri, un moment în care tinerii pun la îndoială convențiile și refuză conformismul. Această nonconformitate, această insistență de a imagina o lume mai bună, este ceva ce trebuie să sărbătorim și să protejăm. Atunci când fetele adolescente își fac auzită vocea, ele nu vorbesc doar pentru ele însele—ele modelează ceea ce este posibil pentru noi toți.
Acest program a demonstrat că atunci când recunoaștem pe deplin umanitatea femeilor și fetelor—capacitatea lor de a lua decizii, de a conduce, de a genera schimbare—nu sprijinim doar indivizi, ci transformăm întreaga societate. Inițiativele locale pe care le-ați creat nu au fost soluții prefabricate, ci răspunsuri profund ancorate în realitățile pe care le trăiți. De la sensibilizarea cu privire la violență la crearea unor spații de dialog și vindecare, ați arătat că progresul începe atunci când femeile și fetele sunt ascultate, sprijinite și lăsate să-și urmeze propriile nevoi.
Însă nu trebuie să ne ascundem în fața provocărilor. Încă există locuri unde femeile sunt tratate ca fiind mai puțin decât pe deplin umane, ca și cum drepturile și autonomia lor ar fi negociabile sau secundare. Încă există bariere—legale, culturale și economice—care le subminează capacitatea de a trăi liber și pe deplin. Și încă există prejudecăți care desconsideră contribuțiile fetelor adolescente, în ciuda clarității și urgenței pe care le aduc în discuție.
De aceea, munca noastră trebuie să meargă dincolo de celebrare. Trebuie să fie un angajament profund și continuu pentru a ne asigura că nicio femeie și nicio fată nu este tratată vreodată ca un obiect, ca un detaliu secundar sau ca fiind mai puțin demnă de respect. Aceasta înseamnă integrarea fetelor adolescente în fiecare spațiu unde se iau decizii, nu ca simple prezențe simbolice, ci ca participante esențiale. Înseamnă contestarea sistemelor învechite care împiedică progresul—nu doar pentru femei, ci pentru toată lumea.
O voi spune din nou: atunci când femeile și fetele își revendică autonomia, beneficiem cu toții. Ele aduc perspective care contestă stagnarea, inspiră inovația și ne împing către echitate și justiție. Insistența lor asupra umanității depline ne reamintește ce este posibil atunci când depășim definițiile înguste ale rolurilor și valorii care ne-au modelat prea mult timp.
Doresc să exprim profunda noastră recunoștință față de partenerii și donatorii care au făcut posibil acest proiect. Mulțumiri sincere Asociației Presei Independente pentru eforturile lor dedicate în avansarea inițiativelor de prevenire pentru protecția fetelor, băieților și femeilor din Moldova. De asemenea, îmi exprim aprecierea față de Ministerul Federal pentru Cooperare Economică și Dezvoltare al Republicii Federale Germania, Banca Germană de Dezvoltare (KfW) și Uniunea Europeană (ECHO) pentru sprijinul continuu și neprețuit, care ne permite să continuăm această muncă importantă.
Astăzi, pe măsură ce închidem acest capitol, vă cer să ducem mai departe ceea ce am construit aici—nu ca pe un proiect încheiat, ci ca pe o mișcare care trebuie să crească. Să creăm spații în care fetele adolescente pot pune întrebări dificile și pot provoca status quo-ul. Să ne asigurăm că autonomia femeilor nu este niciodată tratată ca opțională sau condiționată. Și să continuăm să ascultăm, să învățăm și să stăm împreună, știind că lupta pentru autonomie este una pe care nu ne permitem să o pierdem.
Vă mulțumesc.
