Puterea de a merge mai departe
Drumul lui Eric, un băiat de zece ani, care transformă lupta zilnică într-o lecție de curaj și speranță
- English
- Română
Într-un sat din județul Tulcea, un băiat de doar zece ani învață în fiecare zi ce înseamnă puterea de a nu renunța. Încă de la vârsta de câteva luni, Eric s-a confruntat cu mai multe afecțiuni care i-au transformat viața într-o luptă. S-a născut prematur, cu hipoxie, corpul său neprimind suficient oxigen. Complicațiile de la naștere au dus mai apoi la un diagnostic greu: paralizie cerebrală infantilă și tetrapareză spastică.
Mama lui își amintește: „La patru luni am mers pentru prima oară la pediatru. Avea contracturi la mâini și picioare, se mișca greu. Apoi am ajuns la neurolog și de acolo a început drumul lung al recuperării”.
Eric nu se putea deplasa deloc până la vârsta de doi ani. A fost operat de două ori, iar acum se pregătește pentru a treia intervenție, o operație complexă la nivelul mușchilor. După fiecare intervenție urmează luni de terapii complexe. Cu mult efort și răbdare, Eric a început să facă progrese: mai întâi 200 de metri, apoi 300, iar acum poate merge aproape un kilometru, sprijinit, fără să se oprească.
„Până să îl operăm pentru prima oară, nu se deplasa deloc.”
Deși trupul îl limitează, mintea lui Eric merge departe. Vorbește fluent engleza, face videoclipuri pe YouTube și visează să creeze conținut despre jocuri. Colecționează plușuri, îi plac mașinile și își dorește să ajungă cândva în America.
La școală, este integrat într-o clasă din învățământul de masă, cu programă adaptată. Se descurcă greu motric, așa că mama îl însoțește în fiecare zi. Când nu poate, îl ajută bunicii. „Am învățat să fim și medici, și părinți”, spune ea.
„Uneori e nevoie de un specialist care să ne explice anumite lucruri, de un ajutor din exterior.”
Eric are nevoie de un plan de intervenție personalizat și de consiliere continuă pentru a-și menține progresul. Mama este și asistentul lui personal. „O să mă ții și tu pe mine într-o zi, când o să fiu bătrână?”, îl întreabă ea zâmbind. „Să mă ții așa de mână?”
În comunitate, sprijinul vine și de la asistentul social, care cunoaște fiecare familie și fiecare poveste. „Asistentul social în comunitățile rurale face diferența la propriu. Cunoaște fiecare chip, fiecare familie, fiecare copil”, spune una dintre asistente.
Informațiile și îndrumarea oferite de asistentul social sunt esențiale pentru ca Eric să poată avea acces la tratamentele, terapiile și educația de care are nevoie.
UNICEF în viața lui Eric
UNICEF susține accesul copiilor vulnerabili la serviciile esențiale, prin sprijinul asistenților sociali din comunități. Cu ajutorul lor, copiii ca Eric pot continua să spere, să învețe și să se dezvolte.
Te rugăm, intră pe www.eric.unicef.ro și activează o donație lunară acum. Ajută copiii vulnerabili ca Eric să aibă acces la serviciile de care au nevoie, cu sprijinul asistenților sociali. Îți mulțumim.
