David merge înainte. Chiar și atunci când doare

David își alege cu grijă creioanele colorate. Are șapte ani și îi place să coloreze, să asculte muzică și să meargă la școală. Merge mai greu decât alți copii, uneori cu durere, dar merge înainte. 

David trăiește împreună cu familia sa într-un mediu în care dragostea este puternică, chiar dacă resursele sunt puține, într-o comunitate din județul Neamț. Mama lui a suferit un accident grav și se deplasează cu dificultate. Tatăl, Daniel, nu aude și comunică greu, cu un limbaj foarte limitat. În familie mai este și Rita, sora mai mică, care are aproape trei ani și adoră să se joace cu David.

David trăiește cu un diagnostic greu, parapareză spastică, care îi afectează musculatura și felul în care își ține piciorul, astfel că mersul lui este dificil și uneori dureros, mai ales atunci când obosește sau se grăbește. Cu toate acestea, se deplasează independent, fără cârje sau cadru, își menține echilibrul și, uneori, chiar încearcă să alerge. Anul trecut a trecut printr-o intervenție chirurgicală care i-a îmbunătățit parțial mersul. De atunci, terapia a devenit o parte esențială din viața lui. 

Merge la un centru de recuperare pentru copii cu dizabilități, unde beneficiază gratuit de kinetoterapie, masaj, psihoterapie și servicii educaționale. De două ori pe săptămână, o vecină îl duce și îl aduce. „Cred că e o minune de la Dumnezeu”, spune mama lui. Înainte, terapiile private erau greu de susținut financiar. Acum, sprijinul venit din comunitate le dă puterea să continue.

Medicii i-au recomandat o nouă operație, care ar fi putea avea loc anul trecut, dar costurile au fost mult prea mari pentru familie. Mama a ales să continue cu terapia și exercițiile la bazin, mai ales că medicul care l-a operat anterior a spus că rezultatele pot fi obținute și fără o nouă intervenție chirurgicală. 

David este un copil sensibil și emotiv, dar atent și grijuliu, mai ales cu mama lui. Se stresează ușor, iar stresul îi agravează și alte afecțiuni. Cu toate acestea, îi place școala, se descurcă foarte bine și are mai mulți prieteni apropiați. Își dorește să devină pictor, iar biblioteca lui este plină de cărți de colorat.

Mama îl vede ca pe un domn, un cavaler, un flăcău mare cu un viitor luminos. Îi spune mereu că își dorește să crească mare și să nu depindă de alți oameni, să aibă puterea lui și să reușească în viață. Și nu sunt singuri. Oamenii din sat, colegii de clasă, părinții lor, profesorii și chiar autoritățile locale au fost alături de David atunci când a fost nevoie.

Daniela, asistenta socială din comunitate, este o prezență importantă între cei care au contribuit la progresul lui David. A ajutat familia cu toată documentația necesară pentru încadrarea în grad de dizabilitate și obținerea indemnizației, oferindu-le un minim de stabilitate financiară și acces la servicii esențiale. Fără acest sprijin, drumul ar fi fost mult mai greu.