Doi copii hipoacuzici integrați cu succes în școală

Integrarea cu succes a doi copii cu deficiențe de auz în Moldova

UNICEF
UNICEF/Moldova/2017/Foca

08 Octombrie 2018

Reforma Educației Incluzive din R. Moldova a făcut progrese în ultimii ani. În prezent, există în jur de 500 centre de resurse și peste 600 de asistenți de profesori care sprijină copiii cu necesități educaționale speciale în procesul de incluziune. Astfel, peste 7500 de copii cu CES învață în prezent în școlile generale, în timp ce numărul de copii cu dizabilități în școli auxiliare și speciale a scăzut de aproape două ori.

Frații Vasile și Ana Maria Mocreac sunt elevi în clasa a 7-a și respectiv a 4-a la Gimnaziul ”Mihai Eminescu” din Orhei. Vin împreună la școală, participă activ la lecții, învață lucruri noi și comunică cu prietenii din clasă. Arată și se comportă la fel ca toți elevii de vârsta lor. Numai că, în vreme ce alți copii de aceeași vârstă comunică prin cuvinte, frații Mocreac o fac folosind limbajul semnelor.

Ambii hipoacuzici, Vasile și Ana Maria au fost integrați acum un an la Gimnaziul ”Mihai Eminescu” din Orhei. Până atunci, ambii au mers la o școală internat pentru copiii hipoacuzici.

Vasile a fost diagnosticat cu surditate la vârsta de 3 ani, ca urmare a unei administrări greșite de antibiotice. Ana Maria la câteva zile de la naștere. La început Vasile mergea la o școală specială pentru copii cu deficiente de auz din Chișinău. Dar când a venit timpul să o înscriem și pe Ana Maria, ne-am dat seama că nu vom putea să îi întreținem pe ambii la Chișinău, și am decis să îi înscriem la școala internat pentru copiii hipoacuzici. Din păcate, aici copiii nu au fost ajutați să se dezvolte, ci mai degrabă degradau. Odată cu integrarea lor într-o școală generală, ei au început să aibă succese. Vasile nu mai comunică prin semne, ci doar prin cuvinte. Încearcă să vorbească cu noi, și déjà înțelegem ce spune. Citește labial și știe sensul cuvintelor. Ana Maria mai folosește limbajul semnelor, dar la fel pronunță câteva cuvinte.

„Mă bucur să văd cum au evoluat, deși, recunosc, la început mi-a fost frică” spune mama copiilor, Oxana Mocreac.

Speriati usor de schimbare au fost și cadrele didactice de la Gimnaziul ”Mihai Eminescu” din Orhei. Ala Strelțov, învățătoarea Anei Maria, recunoaște că a fost temătoare la început.

La început eram confuză. Nu știam cum să pregătesc venirea Anei Maria și integrarea ei în colectivul de elevi.  Le-am spus atunci copiilor să își astupe urechile și să își imagineze că nu aud sunetele, nu aud ciripitul păsărilor. Copiii au rămas marcați. Astfel, când a venit Ana Maria,  toți au inconjurat-o și au început să comunice. La lecții, Ana Maria lucrează după un program adaptat. Îi pregătesc fișe la care lucrează. Dacă avem testare, pentru ea este un test aparte. A invățat totul prin desene și imagini. Știe anotimpurile, ziua și luna în care ne aflăm.

„Încearcă să pronunțe cuvinte, iar copiii o înțeleg deja.” explică Ala Strelțov.

„Deși la început nu știam cum să lucrez cu astfel de copii, astăzi mă bucur de succesele pe care le-am obținut cu Vasile într-un timp atât de scurt. Lucrăm cu el după un program adaptat, iar el realizează toate sarcinile care sunt propuse la geografie. Este un copil deosebit. Se manifestă bine. Arată la hartă, citește texte și realizează itemii în dependență de capacitățile pe care le are” spune Galina Vasilescu, profesoară de geografie în clasa în care invață Vasile.

La fel ca și sora lui, Vasile nu se simte discriminat și nici un coleg din școală nu i-a adus aminte vreodată de dizabilitatea pe care o are.

”Odată ce l-am cunoscut pe Vasile mi-am dat seama cât de dificil este să vrei să te exprimi și să nu o poți face prin cuvinte. Vasile ne-a unit foarte mult. Este prietenos, vorbește cu noi. La început foloseam semnele, acum comunicăm obișnuit” povestește Alina Leahu, colega de bancă a lui Vasile.

În anul școlar 2016 – 2017, la Gimnaziul ”Mihai Eminescu” din Orhei, in afară de cei doi copii cu deficiențe senzoriale de auz, învață încă 15 copii cu necesități educaționale speciale.

”Incluziunea școlară a copiilor cu necesități educaționale speciale este prioritatea numarul unu. Școala trebuie să susțină acești copii și să îi ajute să se integreze în societate. Copiii cu necesități speciale trebuie să vină la școală și să se dezvolte deopotrivă cu toți copiii” spune Raisa Gherasim, directoarea Gimnaziului ”Mihai Eminescu” din Orhei.

În Republica Moldova sunt peste 17.000 copii cu dizabilităţi, dintre care in jur de 3500 au sub 7 ani. Aprobarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive pentru anii 2011-2020  îşi propune să ralieze sistemul de învăţământ din ţara noastră la practica ţărilor dezvoltate, unde copiii cu nevoi speciale învaţă de rînd cu alţi elevi în clase incluzive. Sistemul educaţional din Moldova va fi adaptat şi individualizat în funcţie de nevoile tuturor copiilor.