Validarea evaluării pregătirii pentru școală

Stimată doamnă Valentina Olaru, Secretară de Stat a Ministerului Educației și Cercetării,
Distinsă audiență,
Stimați colegi și parteneri,
Dragi cadre didactice și părinți,

Bună dimineața!

Este o plăcere să fiu astăzi alături de dumneavoastră la validarea rezultatelor Evaluării învățării și dezvoltării timpurii din Republica Moldova.

Adesea ne gândim la educație ca la un proces ale cărui rezultate sunt măsurate la finalul parcursului. Analizăm rezultatele la examenul de bacalaureat, scorurile PISA, admiterea la universitate și rezultatele privind integrarea pe piața muncii. Acești indicatori sunt importanți, dar au cu toții un lucru în comun: ne arată ce s-a întâmplat după ce au trecut deja mai mulți ani de învățare.

Evaluarea prezentată astăzi schimbă această perspectivă.

Pentru prima dată, Republica Moldova analizează punctul în care începe succesul educațional, înainte ca un copil să pășească în școala primară.

Aceasta este mai mult decât o nouă evaluare. Ea reprezintă o schimbare a modului în care înțelegem calitatea educației. În loc să ne întrebăm doar „Cât de bune sunt rezultatele elevilor noștri?”, putem formula acum o întrebare mai fundamentală: „Cât de bine îi pregătim pe copii pentru a reuși încă de la început?”

Aproximativ 2.000 de copii din grupele pregătitoare au participat la această evaluare. Este important că evaluarea nu analizează doar ceea ce știu și pot face copiii. Ea examinează și mediile care le modelează dezvoltarea – interacțiunile cu educatorii, cărțile și materialele de învățare pe care le au la dispoziție, precum și sprijinul pe care îl primesc acasă.

Constatările ne oferă motive de încredere. În ansamblu, 89% dintre copii se află pe o traiectorie de dezvoltare corespunzătoare pentru tranziția către școala primară. Însă adevărata valoare a acestei evaluări constă în faptul că ne ajută să înțelegem de ce unii copii reușesc și în ce domenii alți copii au nevoie de mai mult sprijin.

Evaluarea arată că cei mici demonstrează puncte forte în special în ceea ce privește dezvoltarea motorie și competențele numerice timpurii. În același timp, dezvoltarea socio-emoțională se evidențiază drept domeniul care necesită o atenție sporită. Poate cel mai important este faptul că, deși 89% dintre copii se află, în general, pe traiectoria de dezvoltare așteptată, doar 66% ating simultan nivelurile de referință așteptate în toate cele patru domenii de dezvoltare.

Această diferență este importantă. Pregătirea pentru școală nu înseamnă doar să-i învățăm pe copii să numere sau să recunoască literele. Înseamnă să ne asigurăm că se dezvoltă în toate dimensiunile care le permit să învețe și să se adapteze pe tot parcursul vieții.

Evaluarea schimbă, de asemenea, modul în care privim inegalitățile.

Prea adesea observăm inegalitățile abia atunci când acestea devin vizibile - prin rezultate mai slabe la examene, rate mai ridicate de abandon școlar sau perspective mai reduse de angajare.

Această evaluare ne arată unde încep aceste diferențe.

Copiii din regiunea de nord au o probabilitate mai mică de a se afla pe traiectoria de dezvoltare așteptată decât copiii din regiunile de centru sau de sud. Copiii din mediul rural obțin rezultate mai slabe decât cei din comunitățile urbane. Băieții au o probabilitate ușor mai mică decât fetele de a se afla pe traiectoria de dezvoltare corespunzătoare. Cea mai mare diferență observată se referă la copiii cu cerințe educaționale speciale, deși aceste constatări trebuie interpretate cu atenție, recunoscând faptul că evaluările standardizate nu pot reflecta pe deplin diversitatea profilurilor de învățare ale copiilor.

Aceste constatări ne reamintesc și cât de mult a evoluat educația.

Una dintre cele mai mari realizări ale secolului trecut a fost extinderea accesului la educație. Provocarea definitorie a fost să ne asigurăm că fiecare copil poate intra într-o sală de clasă. Provocarea acestui secol este însă diferită.

Nu mai este suficient să oferim fiecărui copil aceeași educație. Ambiția noastră trebuie să fie aceea de a ne asigura că fiecare copil beneficiază de educația de care are nevoie.

Aceasta înseamnă să trecem de la uniformitate la personalizare, de la proiectarea sistemelor în jurul unui copil „mediu” la proiectarea lor în jurul copiilor reali, fiecare având circumstanțe diferite și propriul mod de a învăța.

Această evaluare contribuie la realizarea unei astfel de schimbări. Ea ne permite să trecem de la presupuneri generale la sprijin direcționat, în special pentru copiii cu cerințe educaționale speciale.

La fel de important este faptul că rezultatele ne arată ce funcționează.

Centrele de Resurse și Centrele de Joacă și Învățare susținute de UNICEF, care ajung în prezent la peste 30.000 de copii, inclusiv copii cu dizabilități, copii din comunități vulnerabile și copii refugiați, reprezintă un exemplu al acestei abordări. Copiii care frecventează instituții de educație timpurie dotate cu astfel de centre au demonstrat rezultate ușor mai bune în domeniul alfabetizării timpurii, al competențelor numerice și al dezvoltării socio-emoționale, beneficiind totodată de medii de învățare mai bogate pentru dezvoltarea competențelor numerice.

În cele din urmă, această evaluare este valoroasă deoarece schimbă conversația.

În loc să ne întrebăm de ce unii copii întâmpină dificultăți mai târziu, putem întreba de ce sprijin aveau nevoie mai devreme.

În loc să reacționăm la lacunele de învățare după ce acestea s-au aprofundat, le putem identifica atunci când sunt încă mici.

În loc să măsurăm doar rezultatele educației, putem consolida condițiile care fac posibile aceste rezultate.

Acesta este rolul dovezilor: nu doar să descrie sistemul, ci să ne ajute să îl îmbunătățim.

În timp ce validăm astăzi aceste constatări, să ne asumăm și următorul pas: transformarea dovezilor în acțiuni.

Rezultatele vor contribui la fundamentarea politicilor educaționale, la orientarea investițiilor și la sprijinirea procesului în curs de revizuire a Standardelor de învățare și dezvoltare a copilului de la naștere până la vârsta de șapte ani și a curriculumului pentru educația timpurie din Republica Moldova.

În încheiere, doresc să exprim sincera apreciere a UNICEF față de Ministerul Educației și Cercetării pentru leadership și parteneriat, precum și față de Save the Children, iData, cercetători, cadrele didactice din instituțiile de educație timpurie, părinți și autoritățile publice locale, a căror colaborare a făcut posibilă această importantă evaluare națională.

Suntem, de asemenea, recunoscători Guvernului Statelor Unite ale Americii, Guvernului Norvegiei și Fondului Tematic Umanitar Global, al căror sprijin constant a contribuit la realizarea acestei activități.

Angajamentul lor demonstrează ceea ce putem realiza atunci când investim în copiii de vârstă timpurie. Însă menținerea acestui progres este o responsabilitate comună.

Construirea viitorului copiilor din Republica Moldova nu se poate baza exclusiv pe sprijinul internațional. Este nevoie de un angajament susținut și de investiții din partea Guvernului, a sectorului privat și a societății în ansamblu.

Dacă evaluarea de astăzi ne arată unde începe succesul, atunci și investițiile noastre ar trebui să înceapă în același loc.

Vă mulțumesc.