Virusul mortal care provoacă paralizie la copii

Poliomielita, sau polio, este cauzată de un virus extrem de infecțios. Se răspândește cel mai des prin calea fecal-orală sau prin apă și alimente contaminate. Din acest motiv, cazurile de poliomielită apar cel mai frecvent în zonele care nu au acces la apă sigură și la condiții sanitare adecvate, precum și în cele cu rate scăzute de vaccinare.

Oricine nu a fost vaccinat poate contracta și transmite virusul polio. Totuși, poliomielita este cel mai frecvent întâlnită la copiii cu vârsta sub cinci ani. Nu există un tratament – doar prevenție sub forma vaccinului antipolio.

Pentru aproximativ nouă din zece persoane care contractă poliomielita, simptomele sunt ușoare sau inexistente. Acest lucru, împreună cu o perioadă de incubație care poate dura mai mult de o lună, facilitează răspândirea bolii. Dacă apar, simptomele pot include febră, rigiditate a gâtului, oboseală, dureri de cap, vărsături și durere. Pentru aproximativ trei din 100 de persoane infectate, poliomielita poate provoca meningită sau inflamație cerebrală.

Pentru aproximativ trei din 10 persoane care contractă poliomielita, simptomele dispar, dar reapar ani mai târziu – de obicei la 10 până la 40 de ani după infecție. Această afecțiune, numită sindromul post-polio (PPS), include slăbirea și atrofierea mușchilor, oboseala, precum și dureri articulare și musculare.

Pentru aproximativ o persoană din 200 infectate, poliomielita provoacă paralizie. Această paralizie este ireversibilă și pe viață. Pentru până la una din 10 persoane paralizate, această paralizie cauzează moartea, din cauza paraliziei mușchilor respiratori.

Până la mijlocul secolului XX, epidemiile de poliomielită deveniseră din ce în ce mai frecvente. Înainte de introducerea vaccinului antipolio, zeci de mii de oameni, majoritatea copii, mureau sau rămâneau paralizați din cauza poliomielitei în fiecare an.

O poveste de succes a unui vaccin

Primul vaccin eficient împotriva poliomielitei a fost creat la începutul anilor 1950, iar medicul care l-a dezvoltat era atât de sigur de siguranța acestuia încât l-a testat mai întâi pe sine și pe familia sa. În 1954, acest vaccin inactivat împotriva poliomielitei (IPV) a fost administrat la peste 1,5 milioane de copii din Finlanda, Canada și Statele Unite. Aceste teste au demonstrat în continuare că vaccinul împotriva poliomielitei era atât sigur, cât și eficient.

Câțiva ani mai târziu, a fost creat un al doilea tip de vaccin, vaccinul oral împotriva poliomielitei (OPV). Testele efectuate pe peste 10 milioane de copii au demonstrat că și acest vaccin era sigur și eficient.

Deși aceste vaccinuri au salvat mii de vieți, nu toate țările au avut acces egal la ele, iar mulți copii au rămas nevaccinați. Chiar și în anii 1980, peste 350.000 de persoane din întreaga lume, majoritatea copii mici și bebeluși, continuau să se îmbolnăvească de poliomielită în fiecare an.

În 1988, parteneri precum UNICEF, Organizația Mondială a Sănătății, guverne naționale și alții s-au reunit pentru a lansa Inițiativa Globală de Eradicare a Poliomielitei. Datorită desfășurării globale a vaccinului împotriva poliomielitei de către această alianță, rata cazurilor globale a scăzut dramatic.

Din 1988, cazurile de poliomielită au scăzut cu 99%. Aproximativ 1,5 milioane de vieți au fost salvate, iar 20 de milioane de oameni au evitat paralizia.

Ca partener al Inițiativei Globale de Eradicare a Poliomielitei, UNICEF ajută la vaccinarea a peste 400 de milioane de copii împotriva poliomielitei în fiecare an. De asemenea, gestionează achiziționarea și distribuirea a peste 1 miliard de doze de vaccin anual – mai mult de jumătate din totalul global.

Poliomielita mai există?

În ciuda acestui succes extraordinar, poliomielita încă există. Este un risc deosebit în comunitățile cu rate scăzute de imunizare, cum sunt cele unde serviciile de sănătate au fost perturbate sau în zonele care nu dispun de sisteme funcționale de apă și canalizare.

Aceasta înseamnă că riscul de poliomielită poate reprezenta o amenințare suplimentară pentru copiii care trăiesc în condiții de război și conflict.

În Ucraina, poliomielita a revenit cu puțin timp înainte de escaladarea războiului: până la sfârșitul anului 2021, un copil a rămas paralizat, iar alți 19 au fost testați pozitiv pentru virus. Pentru a evita alte focare, UNICEF a ajutat la procurarea și livrarea a câteva milioane de doze de vaccin antipolio copiilor din Ucraina. În 2023, țara avea o acoperire vaccinală de peste 80%. Totuși, este necesară o acoperire de 95% pentru a preveni apariția focarelor.

La începutul acestui an, un copil de 10 luni a fost paralizat de poliomielită în Fâșia Gaza – primul caz înregistrat de poliomielită în Gaza în mai mult de 25 de ani. Virusul poliomielitei a fost, de asemenea, găsit în apele reziduale din Gaza. În acest context, UNICEF și alți parteneri s-au mobilizat pentru a vaccina aproximativ 560.000 de copii în Fâșia Gaza.

Poliomielita rămâne endemică în Pakistan și Afganistan și au existat focare recente în țări precum Sudan.

Cu toate acestea, poliomielita nu este doar un risc pentru copiii din aceste comunități. Până când nu va fi eradicată 100%, poliomielita va continua să reprezinte o amenințare pentru copiii din întreaga lume. Acest lucru este valabil mai ales din cauza rapidității și discreției cu care se răspândește virusul, ceea ce înseamnă că un singur caz se poate transforma rapid în sute – cu unii oameni experimentând consecințe pe viață.