Unul dintre scopurile comunității este ca persoanele cu sindromul Down să nu rămână singure
Istoria familiei Atonov și a fiicei lor diagnosticată cu sindromul Down
Aurica Atonov a adus-o pe lume pe Daria în 1986, la 21 de ani, când despre sindromul Down se vorbea și se cunoștea puțin.
„Când am născut, asistentele nu mi-au adus copilul. Am mers în secția unde se aflau bebelușii și am cerut să mi-o arate. Am înțeles atunci ce este cu fiica mea. A venit și o presiune din partea medicilor, erau convinși că o voi părăsi”, povestește Aurica.
Dar femeia nu a ascultat medicii. „Nu-mi imaginez cum poți să-ți lași copilul, cum să trăiești neștiind ce este cu el”, spune mama Dariei.
A urmat o perioadă de depresie. În acea perioadă soțul Auricăi era în armată, iar cei care au susținut-o și ajutat-o au fost mama și fratele ei.
Când Daria a mai crescut, Aurica a dus-o la grădiniță. Însă, ceilalți părinți au fost împotrivă ca Daria să fie alături de copiii lor.
„Nu am simțit niciodată rușine în raport cu diagnoza fiicei, dar aveam o mare supărare că cei din jur au o atitudine ostilă față de ea”, mărturisește Aurica.
„Oriunde mă adresam, mă loveam de un perete. Mi se spunea că nu se poate face nimic, nu există nimic pentru astfel de copii”. Astfel, Aurica a decis să-și educe fiica acasă.
„Până la 30 de ani, Dașa a fost practic izolată de cei de vârsta ei, dar atunci când am reușit să găsim centre pentru persoanele cu sindromul Down, viața ei a devenit mult mai colorată”, spune Aurica.
Daria Antonov are aproape 38 de ani. Este pasionată de dansuri orientale și teatru, unde joacă alături de alți tineri cu sindromul Down. „Cel mai mult îmi place să dansez”, spune Daria.
„Eu și soțul facem diverse activități împreună cu fiica, muncim împreună, râdem împreună. Nu o percepem ca pe un om bolnav”, spune Aurica.
Aurica, soțul ei și Dașa locuiesc alături de alte două familii cu copiii cu sindromul Down, într-o gospodărie mare în satul Bușăuca.
Familiile au decis să formeze o comunitate în care copiii lor să fie în siguranță, să aibă parte de socializare și să se simtă utili. Astfel, Dașa, Petrică și Sașa, asistați de părinții lor, au grijă de animalele din gospodărie, de grădină și livadă, dar și pregătesc împreună bucate.
„Nu vrem să depindem de stat. Noi știm că copiii noștri pot munci, chiar dacă, din păcate, persoanele cu sindromul Down, de cele mai multe ori, nu sunt primiți la muncă. Noi am decis că vom crea posturi de muncă pentru ei, unde vor putea munci, în măsura abilităților”, povestește Aurica.
Femeia visează să ajute cât mai multe familii și persoane cu sindromul Down. Astfel, ea este una dintre beneficiarele proiectului „O lume incluzivă începe cu mine, cu tine, cu noi...”, care are scopul de a creea grupuri de suport și de a dezvolta prima platformă pentru părinții și îngrijitorii copiilor cu necesități speciale din Republica Moldova. Astfel, Aurica oferă consiliere pentru părinții și îngrijitorii copiilor cu necesități speciale, astfel încât ei să perceapă mai rapid dizabilitatea și să asigure un mod de viață sănătos pentru întreaga familie. Până în prezent, Aurica și alți membri ai grupurilor de suport au consultat peste 940 de părinți și îngrijitori cu privire la dezvoltarea platformei. În cadrul aceluiași proiect, peste 100 de părinți și îngrijitori au beneficiat de instruiri de împuternicire.
„Unul dintre scopurile comunității este ca persoanele cu sindromul Down să nu rămână singure, atunci când părinții sau rudele lor nu vor mai putea avea grijă de ei”, afirmă Aurica.
**
Acest material este realizat în cadrul proiectului #abilitaremd, campania „O lume incluzivă începe cu mine, cu tine, cu noi…”, în parteneriat cu A.O. Prietena mea, cu suportul financiar al Ministerului pentru Cooperare Economică și Dezvoltare al Republicii Federale Germania, prin intermediul Băncii Germane de Dezvoltare (KfW).
