Dincolo de ghiduri: sprijinul care face diferența
Irina Loghin, Ofițer în Sănătate la UNICEF și mama Emiliei, despre cum sprijinul familiei și al specialiștilor poate transforma alăptarea într-un început sănătos
Astăzi, Emilia are cinci luni, iar alăptarea a devenit pentru Irina experiența pe care sperase să o trăiască: un moment de apropiere și conexiune cu fetița sa.
Primele săptămâni au fost însă o perioadă de adaptare și învățare. Irina se recupera după o cezariană de urgență, iar ea și Nicolai descopereau, pas cu pas, ritmul și nevoile nou-născutului lor.
În diminețile care urmau nopților cu puțin somn, își aminteau că nu trebuie să găsească imediat toate răspunsurile. Era important să rămână împreună și să înceapă fiecare nouă zi ca o echipă.
„Poate tocmai asta a contat cel mai mult: să știe că nu este singură în acel punct în care obosești până la capăt”, își amintește Nicolai.
Experiența familiei lor arată că un început sănătos nu depinde doar de dorința și efortul mamei. Contează sprijinul partenerului și al familiei, accesul la consiliere calificată și existența unor servicii de sănătate care însoțesc mama înainte și după naștere.
Aceste forme de sprijin, despre care știm că funcționează și care trebuie consolidate, se află în centrul Săptămânii Mondiale a Alăptării din acest an: „Alăptarea pentru un început de viață sustenabil: să consolidăm ceea ce funcționează”.
Când cunoașterea întâlnește realitatea
Înainte de a deveni mamă, Irina Loghin cunoștea îndeaproape recomandările privind alăptarea și nutriția copilului. În calitate de Ofițer în Sănătate la UNICEF, responsabilă inclusiv de domeniul nutriției, organizase instruiri și activități dedicate acestui subiect.
După nașterea Emiliei, a descoperit însă diferența dintre a cunoaște recomandările și a le aplica într-un moment în care corpul, emoțiile și întreaga rutină de viață trec prin schimbări importante.
„Probabil cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de când am devenit mamă este că «a cunoaște calea» și «a parcurge calea» sunt două lucruri complet diferite”, spune Irina.
Nașterea nu s-a desfășurat așa cum își planificase familia. A fost nevoie de o cezariană de urgență, urmată de o perioadă de recuperare. În același timp, începutul alăptării a presupus disconfort, dificultăți practice și multă răbdare.
„După ce am născut, am uitat toate ghidurile, recomandările și pozițiile de alăptare pe care credeam că le însușisem foarte bine”, povestește ea.
Pentru Irina, primele săptămâni au fost un proces de învățare. A ales să continue alăptarea deoarece cunoștea beneficiile acesteia pentru sănătatea și dezvoltarea copilului, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, precum și rolul său în construirea conexiunii emoționale dintre mamă și copil.
Perseverența nu a însemnat însă să depășească singură toate dificultățile. Irina a apelat la sprijin specializat în alăptare, iar îndrumarea practică, încurajarea și răbdarea primite au ajutat-o să găsească soluțiile potrivite pentru ea și Emilia.
„Toată informația pe care o deții funcționează ca o voce de fundal, care trebuie să fie prezentă. Totuși, când ajungi într-o situație dificilă, simpla deschidere a unui ghid nu va salva situația. Sprijinul specialiștilor și al familiei devine primordial.”
Tot atunci a descoperit cât de diferit poate fi ritmul fiecărui copil. Deși cunoștea recomandarea privind alăptarea la cerere, își imaginase că aceasta însemna, în general, intervale de două sau trei ore.
„Mare mi-a fost surpriza când am descoperit că «alăptarea la cerere» poate însemna și la fiecare 20 de minute”, spune Irina zâmbind.
Cu timpul, lucrurile au devenit mai ușoare. Irina și Emilia s-au cunoscut mai bine, au găsit pozițiile și ritmul care li se potriveau, iar alăptarea a devenit o parte firească a vieții lor.
„Acum, alăptarea are loc așa cum îmi imaginasem că va fi.”
Alături de mamă, pas cu pas
Și Nicolai se pregătise pentru venirea pe lume a Emiliei. Participase împreună cu Irina la două instruiri despre alăptare și credea că știe la ce să se aștepte. Primele săptămâni i-au arătat însă că informațiile teoretice trebuie completate de răbdare, prezență și implicare constantă.
Pentru că Irina se recupera după intervenția chirurgicală, Nicolai a preluat o mare parte dintre sarcinile legate de îngrijirea fetiței. O aducea pe Emilia la mamă, o ajuta pe Irina să găsească o poziție confortabilă, schimba scutecele, o îmbrăca și o adormea.
„Glumeam că mă pregătisem să fiu «asistent de proiect», dar am ajuns «manager de proiect»”, spune Nicolai.
A înțeles treptat că rolul partenerului nu se limitează la ajutorul practic. Înseamnă și să fie atent la starea mamei, să o încurajeze, să asculte și să ofere sprijin fără presiune sau judecată.
Privind în urmă, Nicolai consideră că pregătirea viitorilor tați poate face o diferență importantă.
„Se spune deseori că nu poți fi cu adevărat pregătit pentru acest moment și că soluțiile apar pe parcurs. Nu sunt complet de acord.”
Tații au nevoie să afle nu doar ce sarcini pot prelua, ci și cum se schimbă viața familiei în primele săptămâni, cum pot recunoaște momentele în care mama are nevoie de ajutor și cum pot contribui la crearea unui mediu favorabil alăptării.
„Nu doar mamele trebuie pregătite pentru ceea ce urmează. Și tații au nevoie de programe în care să poată vorbi deschis despre aceste experiențe.”
Sprijinul care face diferența
Irina și Nicolai au avut alături și sprijinul părinților lor. Aceștia i-au ajutat cu treburile casnice și cu îngrijirea copilului, oferindu-le tinerilor părinți timp pentru odihnă și recuperare.
Mama Irinei rămânea uneori cu Emilia până târziu în noapte, pentru ca Irina și Nicolai să poată dormi câteva ore.
„Chiar mă consider norocoasă în acest sens. Sprijinul fizic și emoțional al familiei este de neînlocuit la acea etapă”, spune Irina.
Din perspectiva sa profesională, Irina cunoștea importanța unui mediu favorabil alăptării. Ca mamă, a înțeles cum se traduce acest sprijin în viața de zi cu zi: cineva care pregătește o masă, preia treburile casnice, aduce copilul la sân, reține recomandările specialistului sau rămâne alături de mamă atunci când aceasta are nevoie de încurajare.
Pentru Irina, un început sustenabil în viață se construiește prin asemenea forme de sprijin.
„Pentru mine, ca specialistă, alăptarea este o intervenție eficientă de sănătate publică, cu beneficii demonstrate pentru copil, mamă și sistemul de sănătate. Înseamnă să-i oferi fiecărui copil cea mai bună șansă la o dezvoltare armonioasă încă din primele zile, reducând inegalitățile și contribuind la o societate mai sănătoasă și mai rezilientă.”
Ca mamă, îi atribuie și un sens profund personal.
„Alăptarea este responsabilitate și o conexiune cu fetița mea care nu poate fi nici explicată, nici înlocuită. Este mult mai mult decât hrană.”
Ce le ajută pe mame să continue alăptarea
În Republica Moldova, 94% dintre mame încep să alăpteze, însă doar aproximativ 49% dintre copiii cu vârsta sub șase luni sunt alăptați exclusiv.
Diferența dintre cele două cifre nu arată că mamele nu își doresc să alăpteze. Ea indică obstacolele pe care multe dintre ele le întâmpină pe parcurs: lipsa sprijinului în primele săptămâni, informațiile contradictorii, dificultățile de atașare la sân, percepția că laptele matern nu este suficient, presiunea socială și accesul limitat la ajutor calificat.
Marketingul substituenților laptelui matern și informațiile înșelătoare distribuite online pot influența, de asemenea, deciziile familiilor. În Republica Moldova, patru din zece părinți utilizează internetul ca sursă de informare în acest domeniu.
„Această statistică este un indicator al modului în care funcționează întregul ecosistem din jurul unei mame”, explică Irina. „Dacă vrem să creștem rata alăptării exclusive, nu este suficient să le spunem mamelor că alăptarea este importantă.”
Mamele au nevoie de consiliere înainte și după naștere, de profesioniști bine pregătiți, de sprijin continuu în comunitate, de implicarea familiei și de politici care să le permită să continue alăptarea inclusiv după revenirea la locul de muncă.
Republica Moldova are deja o bază pe care poate construi: Inițiativa „Spital Prieten al Copilului”, cadre medicale calificate, un cadru legal și recomandări naționale aliniate standardelor UNICEF și ale Organizației Mondiale a Sănătății.
Provocarea este ca aceste mecanisme să funcționeze consecvent, iar sprijinul pentru mamă să nu se încheie odată cu externarea din maternitate.
„Mesajul din acest an este foarte potrivit. Nu trebuie neapărat să căutăm soluții noi, ci să investim consecvent în intervențiile care și-au demonstrat deja eficiența.”
Pentru Irina, comunicarea despre alăptare trebuie să informeze și să sprijine, nu să creeze presiune sau vinovăție.
„Mamele nu au nevoie de judecată, ci de informații corecte, consiliere calificată și sprijin practic pentru a depăși provocările pe care le pot întâmpina.”
Unele femei se confruntă cu dificultăți medicale, nu pot alăpta sau au nevoie de alternative. În asemenea situații, trebuie să primească îndrumarea necesară pentru a asigura alimentația sigură și adecvată a copilului, fără stigmatizare.
„Fiecare mamă merită să facă alegeri informate și să se simtă susținută, nu judecată.”
Un început mai sănătos pentru copiii vulnerabili
Pentru copiii prematuri și nou-născuții vulnerabili, accesul la lapte matern poate fi deosebit de important. În Republica Moldova, aproximativ 1.800 de copii se nasc prematur în fiecare an.
Irina este implicată profesional în dezvoltarea unei inițiative la care ține foarte mult: înființarea primei Bănci de Lapte Uman din Republica Moldova.
Atunci când laptele propriei mame nu este disponibil temporar, laptele matern donat, oferit printr-un sistem sigur și reglementat, poate asigura nou-născutului o hrană adaptată nevoilor sale și poate contribui la protejarea sănătății acestuia într-o perioadă critică.
„O Bancă de Lapte Uman nu înseamnă doar colectarea și oferirea laptelui matern. Înseamnă și crearea unei culturi a sprijinului pentru alăptare, recunoașterea valorii laptelui matern și consolidarea serviciilor care susțin mamele încă din perioada sarcinii și după naștere.”
Inițiativa reflectă tema din acest an: consolidarea soluțiilor care pot contribui la un început mai sănătos și mai echitabil pentru fiecare copil.
„Aveți încredere în voi”
Maternitatea a schimbat modul în care Irina își privește activitatea profesională. Dacă înainte cunoștea importanța sprijinului acordat mamelor din studii, date și experiența programelor de sănătate, acum o înțelege și din perspectiva unei mame care a avut nevoie de acest sprijin.
„Maternitatea m-a ajutat să-mi privesc munca printr-o lentilă și mai umană”, spune ea. „Am înțeles mai profund cât de mult contează fiecare interacțiune cu profesionistul potrivit, fiecare mesaj transmis la timpul potrivit și fiecare persoană care oferă sprijin unei mame, în special soțul și familia.”
Dincolo de recomandări, politici și statistici, există o mamă care învață, se adaptează și încearcă să ia cele mai bune decizii pentru copilul său. În spatele unui început sănătos nu se află doar efortul individual al mamei, ci un întreg sistem de relații, servicii și politici care trebuie să funcționeze împreună.
Mesajul Irinei pentru mame, cu ocazia Săptămânii Mondiale a Alăptării, pornește din propria experiență: „Aveți încredere în voi și nu ezitați să cereți sprijin atunci când aveți nevoie. Alăptarea este un proces natural, dar nu este întotdeauna unul simplu. Ajutorul potrivit, oferit la momentul potrivit, poate face o diferență enormă.”
Pentru Irina, Nicolai și Emilia, diferența a fost făcută de informațiile pe care le aveau, de consilierea specializată, de familia care le-a fost alături și de decizia de a parcurge împreună acest proces de învățare.
Pentru fiecare mamă, sprijinul poate arăta diferit. Uneori începe cu servicii de sănătate accesibile și profesioniști bine pregătiți. Alteori, începe acasă, printr-un partener care preia o parte dintre responsabilități, o familie care oferă timp pentru odihnă sau o persoană care spune simplu: „Sunt aici. Nu trebuie să treci singură prin această etapă.”
