O viață nouă, pas cu pas

Trei ani pot părea o viață întreagă atunci când ești adolescent și lumea ți se schimbă peste noapte. Pentru Vasile, un tânăr de 19 ani, refugiat ucrainean stabilit la Iași, au trecut exact trei ani de când a lăsat în urmă tot ce îi era familiar: orașul natal, limba, prietenii din copilărie, și a început să-și rescrie viața de la zero, într-o țară pe care n-o cunoștea. De atunci, Vasile învață în fiecare zi ceva nou: o expresie în limba română, un drum prin oraș, un nou mod de a aparține. Nu vorbește mult despre ce a fost, dar nici nu fuge de amintiri. Îi e dragă țara pe care a lăsat-o în urmă, însă își caută locul cu răbdare, convins că viitorul lui merită construit. Visează ca, într-o zi, povestea lui să nu mai fie despre război, ci despre tot ce a reușit să devină în ciuda lui. 

Când a fugit din calea războiului, în martie 2022, alături de sora sa și alți 41 de copii cu care locuiau într-un centru de plasament din Dnipro, Vasile nu știa unde merge sau când se va întoarce. Avea 16 ani și nu mai era nimic din universul lui în jur. Nu cunoștea nicio persoană în România, niciun cuvânt în limba română și nu avea nicio întrebare care să aibă un răspuns clar. Plecaseră din Ucraina pe întuneric, cu luminile trenului stinse, traversând granița spre un necunoscut total. Părinții nu le mai erau demult aproape lui și surorii lui, dar învățaseră deja să-și găsească împreună un echilibru care avea să-i însoțească mereu.  

Așa au ajuns la Centrul de Servicii Sociale „Bucium” din Iași, un loc care, în primăvara lui 2022, s-a transformat peste noapte dintr-un centru de zi într-un adăpost de urgență pentru cei 43 de copii ucraineni refugiați. În fața acestei crize neașteptate, UNICEF a fost alături de Direcția Generală de Asistență Socială si Protecție a Copilului (DGASPC) Iași și Centrul „Bucium” încă din primele zile, oferind sprijin esențial pentru adaptarea spațiului: mobilier, alimente, materiale educaționale, și reabilitarea unui centru de zi. Sprijinul continuă și astăzi, astfel încât atât copiii refugiați, cât și copiii români aflați în grija centrului să beneficieze de condiții stabile, acces la educație și un mediu sigur în care să își continue viața, pas cu pas. 

După ce și-a terminat online studiile din Ucraina și a început să învețe limba română, Vasile a intrat într-o perioadă de căutări. A fost răbdător cu el însuși și s-a deschis către tot ce putea învăța, tot ce i-ar fi putut fi de folos mai târziu. Așa a ajuns să meargă la cursuri de informatică, engleză, electrotehnică, frizerie și chiar olărit, și a descoperit că, uneori, curiozitatea te poate ajuta să mergi mai departe, chiar și atunci când nu e clar încotro duce fiecare pas. 

Acum, Vasile este mândru să fie student în România. A fost admis la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Pentru că este student străin, a început cu un an pregătitor, în care a trebuit să demonstreze că stăpânește limba română suficient de bine pentru a ține pasul cu colegii lui. Nu i-a fost ușor. A participat la câte cinci ore de limba română în fiecare zi, a muncit, s-a pregătit, a întrebat, a repetat și a trecut sesiunea cu emoții, dar și cu mândrie.

 „Îmi doresc să devin cetățean român,” spune Vasile cu zâmbetul calm al unui tânăr care deja a învățat că, dacă abordezi viața cu răbdare și deschidere, lucrurile bune vor veni la timpul lor. 

De când a început facultatea, Vasile a ales să locuiască la cămin pentru a fi mai independent și împarte camera cu doi colegi, unul din Ucraina, celălalt din Vietnam. Și sora lui este studentă la Iași, la Psihologie, iar cei doi se ajută reciproc, așa cum au făcut dintotdeauna. Deși spune că viața lui nu s-a schimbat radical, pentru că și înainte de război era obișnuit cu traiul la comun în centrul de plasament, în România a cunoscut pentru prima dată un sentiment de stabilitate. „Mă simt foarte în siguranță în România,” spune Vasile zâmbind. Viața lui are acum un ritm mai așezat, cu zile previzibile, fără teamă pentru ce aduce ziua de mâine, și poate, în sfârșit, să-și imagineze ce ar putea urma pentru el.  

Când nu învață, Vasile își petrece timpul ca orice student. Mai joacă uneori jocuri online cu prietenii săi din copilărie, pe care nu i-a mai văzut din 2022. Când le aude vocile în căști, pare ușor să-și imagineze, chiar și pentru un moment, că sunt încă aproape, cum erau înainte. Dar realitatea este alta: unii sunt în Polonia, alții în Germania, împrăștiați în toate direcțiile și încercând să-și găsească locul într-o lume care, pentru ei, s-a reașezat din temelii. 

În vacanțe, când căminul studențesc se golește, se întoarce la Centrul „Bucium”, unde este sprijinit în continuare cu hrană, cazare, servicii medicale și consiliere psihologică. Coordonatoarea centrului, Andreea Corodescu, spune despre el că este „un tânăr blând, muncitor, cu o dorință sinceră de a reuși. Are capacitatea de a se autodepăși și de a merge mai departe, indiferent de provocări”.  

Sprijinul continuă pentru copiii rămași în grija Centrului Bucium, care, fiecare în felul său, încearcă să-și găsească drumul, așa cum a făcut-o și Vasile. Cât despre Vasile, la 19 ani, povestea lui abia începe. Își vede de drum cu aceeași răbdare cu care a învățat să ia lucrurile pas cu pas. Încă descoperă, încă încearcă, și în tot acest timp, lumea în care a ajuns acum trei ani a început să capete conturul unui loc pe care îl numește, din ce în ce mai des, acasă.  

Pe parcursul acestor ani, UNICEF a fost un partener esențial pentru centru, susținând atât copiii, cât și personalul. A contribuit la asigurarea calității serviciilor în centru prin personal relevant și suport tehnic, a dotat spațiile, a oferit activități educaționale, excursii, tabere și cursuri care le-au deschis tinerilor noi perspective pentru a avea șansa de a trăi o viață sigură în care să se poată gândi, din nou, la viitor. Aceasta contribuție a fost posibilă cu sprijinul Biroului pentru Populație, Refugiați și Migrație de la Departamentul de Stat al Statelor Unite, care susține activ protecția și integrarea educațională în România a copiilor refugiați din Ucraina.