Metode prin care părinții își pot ajuta copilul să facă față pierderii cuiva drag din cauza COVID-19

Pentru noi toți, pandemia de coronavirus este o situație fără precedent,întreaga lume își dorește întoarcerea la vremurile de normalitate și rutină. Unii oameni plâng din cauza pierderii cuiva drag care a murit în urma infecției cu noul coronavirus. Pierderea, durerea și doliul sunt copleșitoare pentru oricine, dar pentru copii sunt cu atât mai dificile întrucât pentru ei poate fi prima experiență de această natură.

Am stat de vorbă cu experta în psihologie, autoare de best-seller-uri, publicistă a New York Times și mamă a doi copii dr. Lisa Damour, despre cum putem ajuta copiii să treacă prin procesul pierderii cuiva, apropiat sau nu, în aceste vremuri dificile.

Care este diferența între pierdere și durere?

„Pierderea și durerea sunt experiențe psihologice dureroase care lasă răni adânci și provoacă o tristețe profundă, atât la adulți, cât și la copii”, spune Dr. Lisa Damour. „Putem să să folosim termenul de ‘pierdere’ pentru a vorbi despre lucruri pe care le putem recăpăta, cum ar fi ritmul și rutina vieților noastre de înainte de pandemie”.

Însă durerea apare când se produce ceva cu caracter permanent”, cum ar fi moartea cuiva drag. În acest caz, la nivel psihologic, lucrurile stau diferit, pentru că nu trebuie doar să accepți faptul că persoana respectivă nu mai este, dar și să depui eforturi pentru a accepta că nici nu se va mai întoarce”.

Cum trec copiii prin pierdere și durere, în comparație cu adulții?

Multe depind de vârsta copilului, arată Dr. Damour,. „Copiii foarte mici ar putea fi confuzi atât în ceea ce privește pierderea, cât și durerea. Copiii sub cinci ani nu vor înțelege de ce nu merg la grădiniță și de ce părinții stau acasă. În cazul morții cuiva, nu înțeleg în totalitate ce este moartea și nici nu percep faptul că este un lucru permanent. Trebuie să înțelegem că cei mici nu doar că se confruntă cu schimbări dramatice în viața lor, dar că adesea ei nu înțeleg, în totalitate, de ce s-au produs acele schimbări și care este cauza lor”.

În cazul copiilor de 6-11 ani, lucrurile stau cu totul altfel. „Aceștia vor cere explicații. Sunt foarte pregătiți să înțeleagă ce anume a produs marile perturbări care îi afectează sau moartea persoanei pe care o iubesc. Uneori putem să le dăm răspunsurile pe care le vor, însă alteori nu putem face asta, și acest lucru poate fi foarte greu pentru ei”.

„Pentru adolescenți, procesul este destul de intens, deoarece emoțiile lor pot fi amplificate, dat fiind specificul vârstei. Din când în când, pot avea nevoie să li se amintească faptul că intensitatea tristeții lor sau chiar momentele când uită sau nu se gândesc la moartea celui drag sunt toate faze normale și deloc surprinzătoare, deoarece adolescenții pot fi îngrijorați de faptul că nu au o reacție corectă”.

Cum îmi pot ajuta copilul să treacă prin toate aceste stări emoționale?

Fiți empatici și sinceri cu copiii de toate vârstele, dar asigurați-vă că le oferiți explicații clare copiilor mici. „Copiii sub cinci ani merită și au nevoie de răspunsuri foarte clare, foarte simple, care nu includ eufemisme. Nu putem să le spunem că am pierdut pe cineva pentru că nu vor înțelege la ce ne referim. Este recomandat să le spuneți într-un mod cald si afectuos: ’Am o veste foarte tristă. Bunicul tău a murit. Asta înseamnă că inima i s-a oprit și că nu-l vom mai putea vedea vreodată’. Poate fi greu pentru părinți să suporte un astfel de mod de comunicare direct, însă este important să fim sinceri și transparenți. Este deja dificil să accepți moartea cuiva și cu atât poate fi mai greu dacă te simți confuz și nu înțelegi prea bine ce s-a întâmplat”.

Mi-am pierdut propriul părinte și sunt eu însumi/însămi mâhnit(ă). Cum mai pot oferi sprijin copilului meu?

„Nu este neapărat un lucru rău pentru copii să-și vadă părinții întristați”, explică Dr. Damour. „Atunci când suntem triști pentru că am pierdut pe cineva drag, de fapt avem o reacție normală. Este important să demonstrăm copiilor noștri cum să treacă de astfel de sentimente dificile, chiar dacă este vorba de sentimente de durere”.

Dacă durerea ta este copleșitoare, este important să nu îl sperii pe copil. „Este în regulă să permiți copilului tău să te vadă trist, însă, dacă simți că nu îți poți stăpâni suferința, încearcă să te ocupi de tine separat de copiii tăi sau cere sprijinul cuiva, astfel încât copiii să nu se simtă împovărați sau speriați de suferința ta”.

La ce să mă aștept când copilul meu plânge moartea cuiva drag?

„Nu este deloc neobișnuit ca cei cu vârsta între 6 și 11 ani și adolescenții să aibă perioade de negare sau șoc în legătură cu pierderea cuiva drag sau chiar momente în care uită complet ceea ce s-a întâmplat. Acestea sunt momente normale și mecanisme sănătoase de apărare, care pur și simplu oferă creierului nostru o pauză de la șocul durerii. Aceste mecanisme vin și pleacă și pot fi urmate de valuri de sentimente intense. Tinerii au nevoie și merită să primească multă empatie și răbdare în procesul de acceptare a morții cuiva drag”.

„Copiii mai mici pot uneori deveni regresivi, supra-dependenți sau pot sări peste anumite etape ale dezvoltării lor (pot manifesta tulburări ale programului de somn sau igienă). Aceștia vor încerca să înțeleagă ce înseamnă moartea celui sau celei care reprezenta o importantă parte din viața lor, în timp ce se vor confrunta, de asemenea, cu o ruptură în familie, pricinuită de această pierdere. Cu cât vom menține lucrurile pe un făgaș normal, cu atât îi vom ajuta să se concentreze pe înțelegerea celor întâmplate și acceptarea lor în timp”.

Mă tem ca cel mic trece printr-o depresie. Care sunt semnele pe care trebuie să le urmăresc?

„Pierderea cuiva și doliul sunt experiențe sfâșietoare”, explică Dr. Damour. „Este important de înțeles când un copil le gestionează bine sau când trebuie să ne facem griji. În cazul copiilor de toate vârstele și al adulților, este cazul să ne îngrijorăm atunci când durerea este gestionată prin manifestări negative cum ar fi închiderea în sine care durează zile în șir, utilizarea necorespunzătoare a unor substanțe, lipsa de îngrijire personală sau faptul ca devine foarte greu de conviețuit cu persoana în cauză.

„În cazul în care sunt îngrijorați că poate fi vorba de depresie, părinții ar trebui să fie atenți la stările copilului lor, care pot fi de tristețe sau iritabilitate, pentru mai multe zile la rând. Chiar și în cazul doliului, ne-am putea aștepta ca stările de tristețe să fie fluctuante, uneori intense, alteori mai reduse. Începem să ne îngrijorăm de posibilitatea depresiei la copil sau adolescent atunci când acesta este în continuu foarte trist sau morocănos. Dacă are suspiciunea că un copil este deprimat, părintele trebuie să ia legătura cu pediatrul, doctorul de familie sau cu psihologul, pentru a primi îndrumare. Acestea fiind spuse, este important să înțelegem că, atunci când pierdem pe cineva drag, trecerea de perioada de doliu nu este un proces rapid”.

Copilul meu este foarte afectat de faptul că ratează evenimente importante din viața lui. Ce aș putea să-i spun?

„Copiii au toate drepturile să se simtă triști pentru faptul că viețile lor au fost afectate de coronavirus”, spune Dr. Damour. Ei se simt mult mai afectați decât noi, deoarece această schimbare reprezintă un procent mai mare din existența lor, atât cât își amintesc ei din viață, în timp ce noi ne raportăm la întreaga noastră existență. „Ceea ce putem, noi adulții, să facem pentru ei, este să-i lăsăm să fie supărați și să-i consolăm, pentru că multe din cele ce s-au anulat în viața lor erau, de fapt, evenimente unice. Și, chiar dacă noi adulții considerăm că nu e un capăt de lume, acestea sunt evenimente pe care copiii noștri le-au așteptat luni de zile, dacă nu chiar ani. Mai mult decât a le oferi empatie, dar numai după ce le-am oferit-o, îi putem ajuta să  accepte această situație”.

O carte pentru a-ți ajuta copilul să înțeleagă COVID-19

Copilul meu nu înțelege de ce stăm toți acasă. Cum pot să-i explic motivul?

Dr. Damour recomandă să le dăm copiilor noștri un punct de referință. „Mai știi că trebuie să stai acasă atunci când ești răcit ca să nu-i îmbolnăvești pe colegii tăi? Ei bine, așa este și acum, numai că de data aceasta vorbim de un virus mai periculos decât o răceală. Așa că stăm acasă pentru a ne asigura ca nu luăm virusul, iar oamenii care l-au luat deja stau, de asemenea, acasă pentru a nu-l răspândi”.

Dorul de prieteni este o încercare pentru copiii de toate vârstele și, în timp ce adolescenții pot înțelege mai bine de ce nu pot socializa în aceste momente, copiii de vârste mai fragede ar putea să aibă dificultăți de înțelegere. Dr Damour sugerează oferirea unei soluții parțiale. ”Un părinte ar putea să propună: ‘Știu că îți dorești foarte mult să te întâlnești cu prietenul tău. Dar până atunci, vrei să îi scrii o scrisoare pe care o putem lăsa în cutia poștală?’”.

Expresia ‘noua normalitate’ este destul de folositoare deoarece ne amintește că noi nu încercăm să reconstruim ceea ce am avut, pentru că acest lucru este imposibil. Acesta este un moment în care trebuie să fim creativi și să ne croim un nou traseu în viață, oferind copiilor previzibilitate, dedicând timp distracțiilor, prioritizând cu precădere grija de sine, atrăgând oportunități de dezvoltare și învățare, toate acestea în limitele impuse de pandemia de COVID-19”.