Fotbalistul care visează să meargă
În comuna Dăeni din județul Tulcea, un băiat de 11 ani vrea să joace fotbal. Până atunci, tatăl lui luptă să-i dea șansa de a păși normal
- English
- Română
Iulian are ochi albaștri și un zâmbet care luminează curtea căsuței unde locuiește cu tatăl, bunicul și frații lui. Ca orice copil de vârsta lui, vrea să alerge și să descopere lumea. Iulian aleargă însă mai mult cu inima decât cu corpul: piciorul stâng atinge pământul doar cu vârful și fiecare pas îl obosește.
„Merge foarte greu…E tendonul scurt”, spune George, tatăl lui, care a observat cum pășește Iulian acum câțiva ani. S-a străduit să-l ducă la oraș, la medici specialiști, în speranța că se va găsi o soluție pentru copilul lui. Deocamdată nu au găsit-o și, i-au spus doctorii, cu timpul, starea lui Iulian s-ar putea agrava. I-ar putea fi afectată și coloana.
„Am încercat. Am fost la Iași, la terapie, cu vaporașul, la Constanța…”. Apoi a venit pandemia. Între timp, George pleca în străinătate la lucru, să câștige bani. Își amintește și acum că o doctoriță i-a spus despre posibilitatea de a-l opera pe Iulian la un spital privat. Dar nu au avut bani. Și apoi au venit alte valuri de probleme peste ei.
Un accident de muncă a lăsat familia fără sursa principală de venit și pe George, cu 12 șuruburi într-un picior și șase în celălalt. Iar când mama copiilor a plecat, tatăl a revenit în țară și a rămas, să aibă grijă de ei.
Și pentru că nu cunoaște pe nimeni la București, unde crede că ar fi, poate, soluția pentru Iulian, și nu au bani de operație, se descurcă cum pot la Dăeni, cu ce au.
Aici le-a fost de mare ajutor doamna Tica, asistenta socială din comună. Ea a fost alături când au trebuit întocmite dosarele pentru dizabilitate, prestațiile sociale pentru copii și mutarea domiciliului.
„Îi văd frecvent la biserică. Copiii au rezultate bunișoare la școală. Tatăl se ocupă și îi duce pe toți. În fiecare dimineață, când plec la muncă, tata e cu ei. Cel mare face naveta la liceu cu un microbuz școlar, iar ceilalți sunt toți înscriși la școală și niciodată nu au fost pe lista de absenți sau de risc de abandon școlar”
Doar pantofii lui Iulian se rup la două-trei săptămâni. Pentru că băiatul merge și la școală, și la biserică, duminica. Și prin curte, unde vrea să joace fotbal. Pentru că, spune el cu lumină în ochii „Îmi place foarte mult să fiu portar. Ajut echipa”.
Iulian are nevoie în continuare de ajutor din partea doamnei Tica și a altor lucrători profesioniști ca ea, pentru ca, speră tatăl lui, în cele din urmă, operația la picior să aibă loc și Iulian să poată merge.
Ca orice tată, George ar vrea să spere ca îl va vedea, într-o bună zi, pe Iulian jucând fotbal. Dar astăzi, din colțul lor de lume cu resurse modeste, îi este teamă ca nu cumva visul să rămână doar atât, un vis.
UNICEF în viața lui Iulian
Acum, Iulian și alți copii ca el au nevoie de ajutorul unui profesionist de încredere, cald și atent, ca doamna Tica. Cu un simplu gest, tu le poți oferi accesul la un astfel de profesionist și le poți schimba viața în bine.
Altfel, pantofii lui Iulian vor continua să se rupă.
Sprijinul oferit de asistenții sociali este esențial pentru a ajuta familiile vulnerabile să aibă un trai mai bun. Intră acum pe www.iulian.unicef.ro și activează o donație lunară. Ajută-i pe Iulian și pe alți copii vulnerabili să aibă acces la serviciile de care au nevoie, cu ajutorul asistenților sociali. Îți mulțumim.
