David și lumea infinită a emoțiilor
Înconjurat de iubirea mamei și a surorilor, David, un băiețel de 11 ani din județul Neamț, a depășit așteptările medicilor în lupta cu terapareza spastică și cu tulburarea de spectru autist
- English
- Română
Drumul până la David traversează o curte plină-ochi de flori, unde pisici blânde se strecoară tiptil pe lângă tine și te însoțesc până la ușă. Treci pragul cămăruței și iată, ai în față un băiețel de 11 ani, care te întâmpină cu multă curiozitate. Încăperea lui e mică: soba trosnește ușor pe fundalul murmurului de televizor, iar canapeaua pe care stă e plină cu perne imprimate cu fotografii. Aceasta e lumea lui David! Un colțișor care adăpostește un amplu univers interior.
David poartă povara multor diagnostice, printre care se găsesc tetrapareza spastică și tulburarea de spectru autist. Sunt provocări mari, care îi limitează mobilitatea și îi afectează zilnic interacțiunea cu cei din jur. Însă David este un copil curios, cu emoții atât de vii și își exprimă iubirea prin gesturi care vorbesc mai tare decât cuvintele, după cum îl portretizează Oana, mama lui, care-i este și asistent personal. Nu poate merge, dar explorează: cu mâinile în îmbrățișări strânse, prin emoțiile profunde și prin cuvintele care-i stârnesc imaginația.
Spune ,,Toto”, cum o alintă pe Carina, sora lui mai mică, și îl primește de îndată pe Pinocchio. Așa ne arată jucăria lui preferată - un băiețel dintr-un butuc rigid insuflat printr-o minune cu viață. Tot Pinocchio este povestea pe care o ascultă bucuros în fiecare seară, când îi cere Carinei să-i citească din ea, ca să adoarmă liniștit, legănat de vocea ei. Și doamna profesoară care vine să-i predea acasă îl răsfață cu povești după ce răspunde bine la lecții. Atent, David cunoaște ,,replicile și dacă te oprești, știe ce urmează”, ne spune Carina. Abia a început clasa a V-a și a primit primele fișe la care lucrează, dar când mingea lui verde îl ispitește, aflăm că școala, răbdătoare, face loc pentru joacă.
Strigă ,,mamă” și când apare, David îi zâmbește imediat și o mângâie cu tandrețe pe obraz. Așa își găsește ea tăria de a continua. Cu ochii umeziți de lacrimi, ne mărturisește câte sacrificii a făcut pentru a-i crește pe David și pe surorile lui, Carina și Valentina, fiindcă ,,atunci când ești unul singur, îs multe pe cap și pe umeri”.
La naștere cântărea puțin peste un kilogram, iar medicii se temeau că David nu va supraviețui. Astăzi însă, ,,medicul lui de la Târgu Mureș, neurolog, este uimit”, după cum povestește mama. A progresat mult mai ales de când primește vizitele săptămânale ale doamnei Any, care vine de la Bicaz și îi oferă ședințe de kinetoterapie și de stimulare generală menite să-i susțină recuperarea.
Alături de familie este Iuliana, asistenta socială comunitară.Iuliana îi vizitează lunar, oferindu-le sprijinul și încrederea de care au nevoie ca să meargă mai departe. Ea i-a ajutat să întocmească dosarul pentru obținerea indemnizației de dizabilitate pentru David. A facilitat înscrierea lui la școală și depunerea documentației pentru certificatul de orientare școlară. Tot Iuliana a ghidat-o pe mama lui David să acceseze venitul minim de incluziune și bursele sociale pentru copii.
Iuliana, care vede în munca ei, în primul rând, un mod de a aduce binele în viețile celor din jur, afirmă că:
,,Un asistent social în comunitate trebuie să fie o mângâiere pentru persoanele aflate în nevoie. În urma ședințelor de kinetoterapie, David a evoluat foarte mult.''
Mama lui David, printre lacrimi, dar cu glasul plin de nădejde, spune că:
,,Mereu l-am văzut mergând și știu că bunul Dumnezeu va face o minune.''
Așa că nu e întâmplător că povestea lui preferată e ,,Pinocchio”. Poate că David o ascultă cu atâta atenție pentru că în ea își găsește îndrăzneala să spere că, într-o zi, va reuși să meargă precum băiețelul imobil din lemn de pin și să-și îmbrățișeze mama, la fel cum și Pinocchio l-a surprins pe bătrânul Geppetto.
UNICEF în viața lui David
David își găsește inspirație în povestea lui Pinocchio pentru ca, într-o bună zi, la finalul unei șendințe de kinetoterapie să se ridice și să facă primii pași.
Fiecare copil are dorințe, dar pentru a le împlini are nevoie de sprijin. Asistenții sociali, ca doamna Iuliana, sunt cei care aduc speranță în viețile copiilor vulnerabili. Astăzi poți fi tu cel care îi ajută pe David și pe alți copii ca el să primească sprijinul de care au nevoie.
Intră acum pe david.unicef.ro și activează o donație lunară care ajută la extinderea rețelei de asistenți sociali, mai ales în comunitățile rurale, unde sunt, de obicei, nevoile cele mai mari. Ajută-l pe David și pe alți copii vulnerabili să aibă acces la serviciile de care au nevoie, cu ajutorul asistenților sociali. Îți mulțumim.
Susține-l pe David și pe alți copii ca el să trăiască bucuria primilor pași!
