Cum abordezi subiectul sănătății emoționale: 11–13 ani
Intervin schimbări fizice, arată altfel, prietenii contează foarte mult, este o perioadă cu multe provocări.
- English
- Română
Pe măsură ce se apropie de pubertate, copilul tău începe să își exprime mai bine sentimentele și distinge mai clar între bine și rău.
Copilul poate face propriile alegeri privind prietenii, sporturile pe care le practică sau activitățile școlare. Această independență este însoțită de un interes sporit pentru propria personalitate, pentru propriile preocupări, pentru prieteni.
De asemenea, copilul trece prin numeroase schimbări, precum apariția menstruației, în cazul fetelor, sau vocea îngroșată, în cazul băieților. Astfel de schimbări pot trezi îngrijorări sau temeri copiilor.
O etapă a schimbărilor
Schimbările fizice rapide, împreună cu preocupările legate de aspectul personal și importanța crescută a prietenilor, pot influența starea de bine emoțională a copilului. Aceasta este o perioadă provocatoare, deoarece trebuie să facă față unei etape importante în dezvoltarea lor. Este esențial ca ei să știe că pot discuta cu părinții despre grijile sau problemele care îi preocupă.
La această vârstă, copiii:
- Pot avea o dispoziție instabilă, oscilând între veselie și tristețe.
- Se pot simți copleșiți de activitățile școlare.
- Pot dezvolta tulburări de alimentație (sau pot fi preocupați de acest aspect).
Pot simți tristețe sau anxietate, ceea ce conduce la lipsa încrederii în sine, stimei de sine sau la alte probleme, în funcție de copil.
Cum deschizi discuția
- Asigură-te că găsești momentul și locul potrivit pentru a începe discuția, fără presiuni sau așteptări.
- Gândește-te la un moment banal, de exemplu în timpul unor activități gospodărești pe care le faceți împreună sau pe drum.
- Lasă discuția să decurgă natural, este o conversație, nu un „interogatoriu“.
Acordă atenție dispoziției copilului, dacă pare să aibă o zi proastă sau este preocupat de ceva, alege alt moment.
Comunicare deschisă, sinceră și directă
Dacă observi modificări în comportamentul copilului, anunță-l cu blândețe că le-ai observat și întreabă-l dacă vrea să stați de vorbă despre asta. De exemplu:
- Parcă nu se mai întâlnește cu prietenii ca înainte, s-au certat?
- Are note mai mici la școală, are nevoie de ajutor la vreo materie?
- Pare să fie mai capricios, mai trist, mai tăcut, îl preocupă ceva?
Ce se recomandă:
Ascultă: Încearcă să asculți în mod activ ce spune, fără a-ți lăsa propriile gânduri sau judecăți de valoare să canalizeze discuția. Respectă opinia copilului și încurajează-l să și-o expună.
Confirmă: Asigură-ți copilul că înțelegi ce gândește și ce simte și încurajează-l să fie sincer cu tine, pentru că dorești să îl ajuți. Asigură-ți copilul că, atunci când erai de vârsta sa, ai simțit la fel.
Oferă soluții: Întreabă copilul ce crede că ar trebui să se schimbe: „Ce crezi că ar trebui făcut?“ Dacă nu este cazul, propune-i să își spună părerea și să discutați împreună. Sprijină-l în privința lucrurilor de care are nevoie pentru a se simți mai bine.
Ce nu este recomandabil:
- Nu îi spune ce are de făcut. În schimb, întreabă-ți copilul cum poți să îl ajuți.
- Nu-l desconsidera și nu-i minimaliza sentimentele. Amintește-ți că, atunci când este copleșit de emoții pe care nu le înțelege, copilului îi poate fi greu să își deschidă sufletul.
- Nu vă certați. Observă-ți propriile gânduri și sentimente și fă tot posibilul să previi conflictele. În cazul în care nu reușești, încearcă să pui capăt conflictelor sau certurilor cât mai curând, cere-ți scuze și ia-o de la capăt.
- Nu da vina pe alții. De exemplu, atunci când spui „Aici școala e de vină!“, indici faptul că problema este undeva în exterior, însă nu o rezolvi.
- Nu compara. Evită afirmațiile precum „Alți copii nu au astfel de probleme“.
Nu uita: Răbdarea și consecvența sunt esențiale
- La vârsta aceasta, copilul tău poate fi mai puțin afectuos față de tine, uneori poate părea nepoliticos sau irascibil.
- Pe măsură ce copilul devine tot mai independent și dorește să dețină controlul, este posibil să ți se opună. Astfel de discuții constituie o noutate și uneori copilul poate nu se simte în largul său.
Dă-i timp copilului tău, amintește-i mereu că îl iubești și îi vrei binele.
