Construcția speranței: Povestea Corinei
Tinerii își explorează noi interese și își descoperă potențialul prin voluntariat și implicare civică
- Disponibil în:
- English
- Română
Toți cei implicați în eforturile de răspuns la criza refugiaților ucraineni din București au auzit de echipa de studenți voluntari de 20 de ani care lucrează la centrul de tranzit pentru refugiați de la Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB). Realizarea lor de a transforma clădirea abandonată a căminului C2 într-un centru funcțional pentru refugiații ucraineni, cu o capacitate de cazare de peste 200 de persoane, le-a transformat povestea într-un fel de mit urban, inspirându-ne pe toți să facem și să fim mai mult. Întrucât UNICEF sprijină acest centru, ne-am întâlnit de multe ori cu acești tineri extraordinari și suntem mândri să vă spunem poveștile lor.
Aceasta este povestea Corinei.
Corina este genul de persoană pe care ai opri-o pe un bulevard aglomerat pentru a cere indicații atunci când te-ai rătăcit. O sclipire a ei te atrage instantaneu și îți dă încredere, chiar și de la distanță, că din sutele de oameni care trec pe lângă tine, ea va fi cea care îți va rezolva problema. Odată stabilit acest lucru, trebuie să știi că ultimii doi ani au contribuit la transformarea ei în persoana de astăzi.
Călătoria Corinei a început în primul an de facultate ca studentă voluntar la centrul de refugiați din cadrul Universității Tehnice de Construcții din București și a fost o experiență care a modelat-o în moduri pe care nu le-ar fi putut anticipa. Ieșind din zona ei de confort, a învățat că are multe de aflat despre cine este ea cu adevărat și și-a descoperit noi abilități pe care nu le explorase niciodată.
Când a început să lucreze ca voluntar la centru, Corina a luat în piept vârtejul zilnic al activităților și al obstacolelor pe care le presupune munca în sprijinul refugiaților. Primele luni în care a lucrat neîncetat la centru nu au fost lipsite de dificultăți, deoarece presiunea de a găsi un echilibru între studiile de inginerie și angajamentul cu normă întreagă la centrul de refugiați a avut un mare impact. Cu toate acestea, Corina a dezvoltat noi abilități de adaptare și de gestionare a timpului, care i-au permis să treacă peste zilele și nopțile lungi de studiu, de lucru la centru și de negociere a rolului său într-o echipă nou formată.
Inițial, i-a fost greu să se detașeze de toate sarcinile urgente de zi cu zi și să facă un pas înapoi pentru a analiza în mod critic operațiunile din centru și pentru a identifica domeniile de îmbunătățire. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, Corina a învățat să gestioneze această situație cu o perspectivă și o maturitate nou descoperite. Reflectând asupra acestui lucru, ea spune: "În tot acest timp, centrul m-a schimbat enorm, iar când vorbesc despre centru, mă refer de fapt la oamenii de acolo. Toate poveștile, sentimentele și experiențele refugiaților au devenit încet-încet o parte din noi. Sunt pe deplin prezentă și voi continua să fiu aici atâta timp cât va fi nevoie de mine."
Dar implicarea Corinei dincolo de zidurile centrului a fost cea care i-a deschis cu adevărat ochii asupra unor abilități și interese pe care nu știa că le are. În calitate de traducător, ea îi însoțea adesea pe refugiați la spitale și centre medicale, ajutându-i să se descurce în complexitatea sistemului de sănătate dintr-o țară străină. După cum avea să afle în curând, rolul Corinei s-a extins dincolo de traducere. În lungile intervale de timp petrecute în sălile de așteptare din spitale, refugiații au căpătat încredere în ea și chiar au început să-i caute sfaturile pentru a lua decizii medicale importante pentru ei și pentru copiii lor.
Corina a acceptat provocarea și a descoperit că în momente de criză este puternică, fiind capabilă să ofere o perspectivă clară și un sprijin emoțional necesar. Acest lucru nu a fost întotdeauna ușor, după cum spune Corina: "Când ești pe lângă o persoană a cărei viață poate depinde de tine, te cuprind multe sentimente diferite. Conștiința lucrează și începi să îți pui tot felul de întrebări. Oare ai influențat în mod corect viața acestei persoane? Au fost multe momente în care nu am putut scăpa de gândul că aș fi putut ghida pe cineva în luarea unei decizii greșite. Chiar și așa, nu am simțit niciodată că acest lucru îmi răpește ceva. Sunt fericită că pot face ceva pentru acești oameni."
În aceste situații de urgență medicală cu mari încărcături emoționale, Corina a evoluat. "Am fost acolo pentru refugiați atunci când aveau cea mai mare nevoie de mine, la orice oră din zi sau din noapte. Așa mi-am dat seama că mă descurc foarte bine într-un spital", împărtășește Corina. Ea a descoperit că avea abilități naturale care îi permiteau să își păstreze mintea limpede, să fie o prezență liniștitoare în momente de criză și să ajute la crearea unei punți între pacienți și medici. Dedicarea constantă a Corinei față de refugiați, precum și față de sănătatea și bunăstarea acestora, a inspirat-o chiar să ia în considerare o schimbare a carierei.
Motivată de experiențele sale și de impactul pe care l-a avut asupra vieților celor pe care i-a sprijinit, Corina se gândește acum să exploreze un nou drum pentru ea însăși, lăsând în urmă studiile de inginerie și încriindu-se la Facultatea de medicină. Ea a început să vadă în ea însăși potențialul de a deveni un medic de succes, motivată de empatia sa, de capacitatea de a relaționa cu oameni din medii diverse și de ușurința pe care a descoperit-o de curând în a înțelege noțiuni medicale complexe.
Povestea Corinei este un memento puternic care ne amintește că, uneori, în mobilizarea pentru o cauză în care credem, ne putem descoperi abilități latente și putem da un nou sens obiectivelor noastre care pot deschide ușile către un viitor la care nici măcar nu ne-am gândit vreodată. Oricare ar fi calea pe care decide să o urmeze, totuși, principala lecția care a transformat-o pe Corina este simplă, dar esențială: "De un an de zile, oamenii tot vorbesc despre cât de multe am făcut noi pentru centrul de refugiați, deși suntem doar niște studenți. Dar vreau ca toți să știe și cât de multe a făcut centrul pentru noi. Am devenit mai buni într-o lume în care bunătatea a trecut pe al doilea plan. Mereu am să fiu mândră de asta".
De un an de zile, oamenii tot vorbesc despre cât de multe am făcut noi pentru centrul de refugiați, deși suntem doar niște studenți. Dar vreau ca toți să știe și cât de multe a făcut centrul pentru noi. Am devenit mai buni într-o lume în care bunătatea a trecut pe al doilea plan. Mereu am să fiu mândră de asta.
Centrul de tranzit pentru refugiați la construcția căruia Andreea a ajutat este sprijinit de UNICEF și de asistența financiară elvețiană pentru reducerea disparităților economice și sociale în UE. Acest centru este un exemplu excelent de parteneriat public-privat între Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB), Primăria Sectorului 2 București, ONG-uri locale și UNICEF, fiecare dintre actorii implicați contribuind cu propriile resurse, experiență și expertiză globală și locală. UNICEF a semnat un Protocol de colaborare cu Primăria Sectorului 2 în mai 2022 pentru a-și uni forțele în sprijinul copiilor refugiați și al familiilor acestora care locuiesc în centrele de tranzit.
UNICEF a reușit să ofere sprijin, asigurându-se că resursele umane adecvate sunt disponibile și primesc sprijin, nu doar elevii, ci și refugiații care își ajută colegii. UNICEF se angajează să crească accesul la serviciile comunitare pentru toți copiii și adolescenții din comunitate și să consolideze sistemele de protecție a copilului pentru a identifica, documenta și evalua copiii refugiați și a-i îndruma către servicii pentru sprijin ulterior.
