Învățând lumea, împreună

Într-o comună din județul Neamț, Elisabeta cântă cu emoție la o orgă de jucărie. Are șase ani, iubește muzica și nu se teme de lucruri sau oameni noi. Alături de ea este sora mai mică, Nadia, care are patru ani și o urmează peste tot. Cele două sunt foarte apropiate și se joacă adesea împreună, sub privirea atentă a mamei lor, Cristina.

Elisabeta și Nadia trăiesc cu tulburări din spectrul autist. Pentru Elisabeta, dificultățile au fost vizibile încă de la început: vorbea foarte puțin, avea probleme de pronunție, dificultăți de înțelegere și de integrare într-un grup. Abia de curând, odată cu începerea terapiilor, a început să spună mai multe cuvinte, dar încă nu poate forma propoziții și nu este pregătită pentru a merge la școală. Mai are nevoie și de o intervenție chirurgicală care să îi îmbunătățească vorbirea. 

Nadia, sora ei mai mică, se confruntă cu provocări similare. Și ea are întârzieri de limbaj, dificultăți de coordonare și răspunde greu verbal în anumite situații. Progresul ei este mai rapid, pentru că a început terapiile mai devreme, dar drumul este lung pentru amândouă. 

Mama lor este asistent personal și se ocupă în permanență de fete. Familia este sprijinită și de bunică, iar situația este și mai delicată pentru că sora mamei, o femeie adultă, suferă de o afecțiune mintală care o face dependentă de ajutorul familiei. În ciuda tuturor greutăților, Cristina nu a renunțat niciodată.

Astăzi, Elisabeta numără până la zece, scrie litere și cifre cu ajutorul mamei, cântă alfabetul în limba engleză și are răbdare pentru activități care cer concentrare. Îi place să participe la terapii, să se joace la grădiniță, cu sora ei și cu pisica familiei. Ambele se pot recupera, iar accesul constant la servicii este esențial pentru ca progresul lor să continue. 

Au nevoie de terapie pentru motricitate, coordonare și dezvoltare cognitivă, de terapie individuală, logopedie, monitorizare de specialitate și suport educațional adaptat. Astfel Elisabeta poate fi pregătită pentru înscrierea la școală. Toate acestea înseamnă timp, drumuri și costuri greu de susținut pentru familie.

Dumitrița, asistenta socială din comunitate este alături de ele pas cu pas. A ajutat familia cu documentația necesară pentru încadrarea în grad de dizabilitate, cu obținerea indemnizațiilor și vizitează periodic familia pentru monitorizare. Acest sprijin le oferă nu doar acces la servicii, ci și siguranța că nu sunt singure.

Fiecare copil are dreptul să fie sprijinit, să învețe și să aibă o șansă reală la un viitor mai bun. Prezența asistenților sociali în comunitățile rurale, acolo unde sprijinul ajunge cel mai greu, este esențială pentru ca aceste drepturi să devină realitate.