Evaluarea eșantionată a competențelor copiilor la absolvirea grădiniței
Studiu realizat pe un eșantion reprezentativ la nivel național al copiilor care finalizează învățământul preșcolar, în Republica Moldova
- Română
- English
Cele mai importante articole
Evaluarea pregătirii copiilor pentru școală oferă, în premieră, o imagine reprezentativă la nivel național asupra nivelului de dezvoltare și învățare al copiilor aflați în ultimul an de educație preșcolară.
Studiul a fost realizat de Ministerul Educației și Cercetării, în parteneriat cu UNICEF, cu sprijinul financiar al Guvernului Statelor Unite ale Americii și al Guvernului Norvegiei. Evaluarea a inclus 1.768 de copii din 120 de instituții de educație timpurie din diferite regiuni ale țării.
Au fost analizate patru domenii esențiale pentru pregătirea copiilor de școală: competențele timpurii de literație, competențele timpurii de matematică, dezvoltarea social-emoțională și dezvoltarea motorie. Studiul a examinat și calitatea mediilor de învățare din grădinițe și de acasă, inclusiv accesul copiilor la cărți, materiale educaționale și activități care le susțin dezvoltarea.
Rezultatele arată că 89% dintre copii sunt pregătiți, în general, pentru tranziția către școala primară. Totuși, atunci când pregătirea este analizată în toate cele patru domenii simultan, ponderea scade la 66%. Dezvoltarea social-emoțională rămâne domeniul în care copiii întâmpină cele mai multe dificultăți.
Evaluarea evidențiază și diferențe importante între regiuni și grupuri de copii. Rezultate mai scăzute au fost înregistrate în regiunea de Nord, în mediul rural, în rândul copiilor afectați de migrația părinților. Aceste diferențe arată necesitatea unui sprijin mai bine adaptat nevoilor copiilor și comunităților.
Calitatea mediului de învățare are un rol important. Copiii care au acces la cărți, materiale educaționale și spații de învățare bine organizate, atât la grădiniță, cât și acasă, au șanse mai mari să fie pregătiți pentru școală.
Constatările studiului vor contribui la dezvoltarea politicilor în domeniul educației timpurii, la direcționarea resurselor către copiii și regiunile cu cele mai mari nevoi și la monitorizarea progreselor în timp.
