Prin joc, Eva și Mișa din Ucraina își reinventează copilăria în Moldova
„Comunicarea cu alți copii, cu psihologul, jocul cu LEGO dezvoltă gândirea și creativitatea”
Eva și Mișa au câte zece și șase ani, însă ei deja cunosc ce înseamnă dorul de țară, casă și limba maternă. De doi ani trăiesc cu speranța că va veni acea zi în care își vor îmbrățișa bunicii, se vor plimba pe malul mării și vor păși pragul școlii lor așa cum făceau până la 24 februarie 2022, ziua în care s-a schimbat viața a milioane de copii din Ucraina.
Eva și fratele ei mai mic sunt din Odesa, iar de circa șapte sute de zile trăiesc la Bălți împreună cu mama lor, Tatiana. „Războiul ne-a schimbat radical viața. Eu eram în concediu de maternitate și planificam să mă întorc la muncă. Ne-am cumpărat casa visurilor noastre, iar în fiecare zi ne plimbam pe malul mării. Însă, am fost forțați să plecăm pentru a ne salva copiii și pentru a-i proteja de posibilele traume psihologice. Cu siguranță, zgomotul provocat de sirene afectează sănătatea mintală a copiilor”, își amintește Tatiana despre prima zi de război.
Ea nu plânge și nici nu este tristă. În ochii ei poți vedea fericirea. În cei doi ani de refugiu, a înțeles că doar siguranța copiilor ei contează. „Prețuim pacea și momentele petrecute cu familia. Îmi doresc să revenim acasă, dar trebuie să trăim aici și acum. Pe Mișa l-am integrat foarte ușor la grădiniță. Cel mai mare copil învăța online, dar am observat că îi este dificil. S-a închis în sine, pentru că avea parte de puțină comunicare. Astfel, de jumătate de an, fiica mea pleacă la școală”, spune Tatiana.
Eva confirmă că i-au lipsit activitățile de la școală, comunicarea cu alți colegi. „Nu era interesant să fac lecții online. Atunci când pleci la școală, te miști, comunici, tu înveți ceva”, spune Eva. Ea își dorește să devină cântăreață și ne-a interpretat un cântec în ucraineană. Îi este dor de limba ei maternă. „Îmi place școala de aici, mi-am făcut prieteni, dar școala din Ucraina este specială, pentru că acolo vorbesc limba mea”, spune Eva cu emoții în obraji. La Bălți, ea face ore de muzică, iar talentul ei prinde aripi: „Dacă voi fi faimoasă, voi scrie cântece și voi inspira oamenii”.
După orele de clasă, Eva vine la centrul de învățare și joacă, înființat de UNICEF și partenerii săi. Acesta se află chiar în incinta grădiniței unde, fratele ei, Mișa, continuă să învețe și să își facă noi prieteni. Astăzi, cei doi frați împreună cu alți copii din Moldova se bucură de piesele LEGO oferite de UNICEF, cu suportul Fundației LEGO. Copiii, ghidați de educatori, se scufundă adânc în procesul de creație. „Copiii vin acasă și îmi povestesc: „Mama, astăzi am construit un castel; am construit o mașină”. Eu cred că cea mai eficientă metodă de învățare este prin joc. Comunicarea cu alți copii, cu psihologul, jocul cu LEGO dezvoltă gândirea, creativitatea. Ei nu sunt acasă și au nevoie să se joace, să se bucure de viață mai mult ca oricând”, povestește.
Activitățile organizate la centrul de joacă și învățare contribuie la incluziunea socială a copiilor, care au nevoie de sprijin. Aici, copiii pot învăța și dezvolta noi abilități, care sunt importante pentru a se integra mai ușor într-o instituție de învățământ. De la începutul războiului, UNICEF, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova, alți parteneri non-guvernamentali și cu suportul financiar al Fundației LEGO, a înființat 36 centre de joacă și învățare în cadrul grădinițelor și centrelor comunitare din toate regiunile țării. La fel, peste 280 de grădinițe din Moldova au fost echipate cu seturi LEGO, iar circa 1 500 de cadre didactice din instituțiile de educație timpurie au fost instruite cum să le integreze eficient în activitățile educaționale.
Natalia, consilier psihologic, se numără printre participanții la instruiri. Ea este convinsă că piesele LEGO sunt un ajutor de nădejde pentru toți educatorii și specialiștii, care au misiunea de a asigura incluziunea și dezvoltarea sănătoasă a copiilor. „Când s-a început războiul, copiii erau foarte stresați. Unii stăteau pe scăunele și refuzau să participe, dar noi am reușit să îi integrăm în activități. Aici, noi avem o adevărată insulă a LEGO, unde copilul poate fi el însuși. Ei pot construi tot ce își doresc. De exemplu, avem copii care construiesc mașina timpului pentru a-și vedea bunica în copilărie. Aceste activități ajută copiii să se simtă mai bine. Dacă un copil vine trist, noi încercăm să aflăm cauza și să îl scoatem din acea stare. Ulterior, el se integrează alături de alți copii în procesul de construcție și uită de toate problemele și supărările lui”, spune Natalia, consilier psihologic.
Activitățile de la centrul de joacă și învățare nu ajută doar copiii, dar și pe părinții lor. Atunci când nu se simte bine, Tatiana știe că poate discuta cu educatoarele și consultanții centrului pe orice subiect și beneficiază de sprijinul de care are nevoie. „Avem tot ce ne trebuie pentru a ne integra. Susținerea este, iar noi o simțim. Dacă ceva ne îngrijorează, mereu ne consultă educatoarea și ne ajută să găsim soluții la toate provocările, chiar și legate de viața noastră cotidiană la Bălți”, spune mama celor doi copii.
În prezent, peste 116 mii de refugiați din Ucraina se află pe teritoriul Republicii Moldova, dintre care peste 51 de mii de copii. Din primele zile de conflict, UNICEF lucrează în parteneriat cu autoritățile pentru a asigura accesul copiilor refugiați la programe de educație formală și non-formală. Prin urmare, circa 24 mii de copii din Moldova și Ucraina au beneficiat de acces la activități de educație non-formală în cadrul centrelor de învățare și joacă, înființate de UNICEF.
UNICEF nu promovează nicio companie, marcă, produs sau serviciu.
