Cum s-a convins Adina să-și vaccineze copiii

Prima oară când i-au bătut în poartă să-și vaccineze copiii, Adina a zis nu. “Mi-o fost frică, auzeam câte și mai câte la poștă, la alocații, la cumpărături. Desigur că intri în panică ca părinte.”

Roxana Grămadă
How mom said yes to vaccines
UNICEF/Cybermedia
15 Octombrie 2020

Din 2016 până în iulie 2020, peste 20.000 de persoane din România au fost diagnosticate cu rujeolă. Până în prezent, 64 de persoane au murit - 58 dintre ele fiind copii. Focarul este rezultatul unei scăderi a nivelului de imunizare în ultimele două decenii, mulți părinți temându-se de vaccinare din cauza răspândirii dezinformării. De exemplu, proporția copiilor care au primit a doua doză de vaccin împotriva rujeolei - care este necesară pentru a proteja în mod adecvat un copil împotriva bolii mortale - a scăzut de la 97% în 2000 la 76% în 2016. 

UNICEF în România s-a reimplicat în susținerea programului național de prevenție a rujeolei, având o contribuție cheie la stoparea declinului acoperirii imunizării. În 2019, rata pentru prima doză de vaccinare antirujeolică a ajuns la 90% la nivel național, potrivit Institutului Național pentru Sănătate Publică - o creștere a acoperirii vaccinale, încă sub pragul recomandat de OMS.

UNICEF s-a concentrat pe îmbunătățirea gradului de conștientizare a rolului imunizării, prin intermediul unei campanii de comunicare de televiziune, radio și rețele sociale, precum și pe reproiectarea registrului național de vaccinare electronică, pe desfășurarea campaniilor de imunizare prin recuperare în zonele cu o acoperire extrem de redusă și pe îmbunătățirea abilităților de comunicare ale lucrătorii din domeniul sănătății cu privire la imunizare.

Pe lângă toate aceste măsuri, UNICEF a sprijinit echipele de lucrători comunitari din 45 de comunități din județul Bacău. Intervențiile lor se concentrează pe furnizarea unui pachet minim de servicii comunitare (sănătate, educaţie, protecţie socială), inclusiv accesul la vaccinare, pentru salvarea și îmbunătățirea vieții copiilor.

Prima oară când i-au bătut în poartă să-și vaccineze copiii, Adina a zis nu.

“Mi-o fost frică, auzeam câte și mai câte la poștă, la alocații, la cumpărături. Desigur că intri în panică ca părinte.”

Adina are patru copii și până la acel moment, doar fata cea mare, Petrina, era vaccinată antirujeolic, Delia, fata cea mică și cei doi băieți, Alberto și Mario, nu. Soțul ei, Ionuț, are patru clase și e angajat cu carte de muncă la o avicola. Locuiesc într-o casă de lut. Toți copiii merg la școală și iau premiu. Părinții sunt tare mândri de ei.

Mândre de ei sunt și Gabi, mediatoarea sanitară, și Magda, asistenta socială, care îi vizitează des. “Când copii merg la școală, munca noastră n-o fost în zadar, că pe parcurs se văd schimbări”. Gabi și colegele ei au ajutat-o pe Adina să facă actele copiilor, să îi înscrie la medicul de familie și să facă dosarele de alocație de susținere a familiei, înainte să aibă Ionuț serviciu. Când au venit să le spună că sunt programați la vaccin, se cunoșteau de ani buni.
 

immunization
UNICEF/Cybermedia
Mario knows how to take care of animals. He feeds Ruby, the mare, and the pig. And discovered baby pigeons in the attic.

Cu fiecare nu, mai aproape de da

“O trebuit lucrat un picuț”, spune Gabi. Împreună cu toată echipa din proiectul UNICEF “Servicii Comunitare pentru Copii” a dus muncă de lămurire din casă în casă, pe toată strada.

“Nici nu le-ntreb de unde a plecat mesaju’ negativ, și de fiecare dată le spun: nu te interesează ce spune vecina și “notiția” ei, tu vii exact la persoana competentă, ca să primești informația corectă”. Din când în când, Gabi mai spune câte-un cuvânt italienesc. A muncit nouă ani la Roma, dar de 11 e angajată la primărie ca mediator sanitar. Toți copiii o salută pe stradă.

Adina n-are școală, dar ține casa ca un manager de magazin. În stânga se văd mai multe pături frumos aranjate și fețe de pernă toate la fel, cu buline albe, ca cerceii pe care i-a primit cadou de la Petrina. Pe dulap se văd mai multe căni de-un fel și un șampon de păr. “Așa frumos e dimineața. Când pleacă la școală copiii, rămâne război în casă. Apăi într-o oră - două le fac”. Se trezește la patru și jumătate, odată cu soțul ei, pregătește copiii de școală, apoi se apucă de mâncare și spălat. “Aista-i serviciu’ meu. Cât muncim și tot, ba-s răciți, ba imunitatea…”. Toți copiii ei au făcut hepatită și a umblat cu toți prin spitale.

Parte a acestei campanii, Gabi și colegele ei au stat de vorbă cu fiecare familie susținută de proiectul UNICEF în Buhuși, ca să le explice ce riscuri sunt dacă nu se vaccinează.

“Greu a fost până au acceptat primele mămici. Când celelalte au văzut că n-au pățit nimic copiii, au început să spună da. S-o încrezut în noi. Le-am spus că e foarte bun. Și oamenii sănătoși poa’ să facă un pic de febră (după vaccin), e ceva normal”.

“Mi-o zis așa ca la om. Și poate de-asta ne-o clintit așa de la inima. Ș-apoi parcă o intrat așa frica în mine, Doamne, dacă io nu fac și copilu’ meu pățește ceva și pe urmă îl am pe conștiință? Am întrebat când se face. -Vine mașina în ziua cutare, la ora cutare”.

După vaccin, viața poate merge mai departe

S-a nimerit o zi ploiasă din august, în 2018. Adina a îmbrăcat copiii frumos și s-au pus pe drum. “Era și glod, pe Mario l-am dus și-n spate”. Sus în deal îi aștepta microbuzul de la primărie, să-i ducă la centru.

Gabi și colegele ei au dus la vaccin antirujeolic, în ture, 45 de copii. De la Bacău a venit doamna doctor Stânga și le-a răspuns mămicilor la câte întrebări au avut.

După vaccin, Adina s-a pregătit cu paracetamol. Dar niciunul n-a făcut febră. “M-a pișcat ca un purece”, a spus Mario, și asta a fost tot.

Apoi, când au chemat-o data următoare la un vaccin, Adina a zis “da” din prima.

Deși citește pe litere, Adina știe multe cuvinte cu însemnătate: simulare de capacitate, planuri și vise. Petrina e la școala profesională. Alberto vrea să se facă mecanic auto. Delia e cea mai bună în clasă. Mario e abia la grădiniță, dar când se face mare, vrea să-i aducă “o grămadă de mâncare”.

E mândră de soțul ei, el e “stâlpu’ cășii. Dacă l-o durut pe el ceva, m-o durut și pe mine”.

Seara, când tata vine acasă, în familia Căldăraru, are loc, câteodată, o bătaie cu perne sau un teatru. “Dacă vine câteva ore, desigur că n-are în cap certuri, -Stai că nu-mi fac temele acuma, -Treci acasă, ce tema ai, unii zice că nu am teme și seara când s-adună în casă <<am teme, mămică>>, ș-apăi el zice <<lasă-l>>. Asta e familia noastră, suntem mulțumiți, nu ne trebe avere, să fim sănătoși, că asta contează”.

Bătaia cu perne atunci are haz, când copiii sunt sănătoși. De-asta umblă doamna Gabi și colegele ei din casă în casă. Cu vaccinul făcut, bătaia cu perne merge la suflet.