Eliminarea violenței împotriva copiilor
Copiii din toate mediile sociale sunt supuși violenței, iar alte milioane sunt vulnerabile la risc
- English
- Română
Violența împotriva copiilor ia multe forme. Aceasta poate fi fizică, emoțională, sexuală sau manifestată prin neglijare sau exploatare. Ea are loc în toate țările și în orice context: acasă, la școală, în instituții, în comunitate sau online. Iar pentru multe fete și băieți, violența vine chiar din partea persoanelor în care au cea mai mare încredere.
Copiii care au fost expuși unor forme de violență suferă consecințe pe tot parcursul vieții. Ei se confruntă adesea cu dificultăți semnificative de învățare, cu o stimă de sine scăzută și cu depresie, care pot duce la auto-vătămare. În primii ani de viață, stresul toxic asociat violenței poate afecta permanent dezvoltarea creierului și poate dăuna altor părți ale sistemului nervos. De asemenea, copiii pot fi martori la violență, ceea ce le poate provoca o suferință profundă cu consecințe grave asupra dezvoltării.
Deși violența împotriva copiilor rămâne răspândită, ea poate fi prevenită, iar, cu sprijinul potrivit, copiii afectați de violență se pot vindeca și pot avea o viață mai bună.
Definirea formelor de violență
UNICEF a dezvoltat în 2023 “Clasificarea Internațională a Violenței împotriva Copiilor” (ICVAC) cu sprijinul a peste 200 de experți din institute naționale de statistică, mediul academic și organizații internaționale, iar în 2025, acest instrument a fost extins și la formele de violența facilitate de tehnologie.
ICVAC este un instrument care oferă un cadru comun pentru definirea, înregistrarea și clasificarea tuturor formelor de violență împotriva copiilor, sprijinind colectarea de date comparabile la nivel internațional, fundamentarea unor politici și intervenții mai eficiente de prevenire și combatere a violenței împotriva copilului.
Clasificarea tipurilor de violență
Orice act deliberat, nedorit și nejustificat care implică aplicarea forței fizice asupra corpului unui copil și care provoacă sau riscă să provoace vătămări, durere sau suferință psihologică.
Violența față de copil îmbracă multe forme. Unele lasă urme pe corp, precum lovituri, bătăi, arsuri sau răniri grave. Altele par mai puțin vizibile, dar pot afecta dezvoltarea și bunăstarea copilului: pălmuiri, împingeri, ore petrecute într-o poziție dureroasă. Sunt și forme care izolează, precum copilul ținut departe de ceilalți, umilit, cu libertatea îngrădită. Iar în cazurile cele mai grave, copilul este răpit sau vândut. Definițiile complete ale tuturor subformelor de violență și ale exemplelor ilustrative se regăsesc în ICVAC.
Orice act deliberat, nedorit și nejustificat, verbal sau nonverbal, care afectează sau riscă să afecteze dezvoltarea copilului, având inclusiv consecințe fiziologice pe termen lung și consecințe asupra sănătății mintale.
Violența emoțională poate însemna a face un copil să trăiască în frică: teama că va fi abandonat, rănit sau că cei dragi lui sunt în pericol. Poate lua forma amenințărilor, a umilirii repetate, a criticilor constante sau a ignorării. Se întâmplă acasă, în public sau online, prin hărțuire, bullying, urmărire sau expunerea la violență între adulții din familie. Chiar dacă nu lasă urme vizibile, efectele sunt reale și de lungă durată. Lista completă a exemplelor ilustrative și definițiile subformelor de violență psihologică se regăsesc în ICVAC.
Orice act deliberat, nedorit și nejustificat de natură sexuală, indiferent dacă este vorba de fapta consumată sau de tentativă, care este săvârșit împotriva unui copil, inclusiv în scopul exploatării, și care provoacă sau riscă să provoace vătămări, durere sau suferință psihologică.
Abuzul sexual asupra copilului acoperă un spectru larg de fapte, de la viol, la hărțuire, șantaj sexual sau urmărire. Se poate întâmpla față în față sau prin intermediul tehnologiei: transmiterea de imagini cu conținut sexual, fotografierea fără consimțământ. Uneori ia forme mai puțin recunoscute ca abuz, precum priviri insistente, glume cu tentă sexuală, zvonuri sau comentarii nedorite. În toate cazurile, copilul are de suferit. Definițiile complete ale tuturor subformelor de violență și ale exemplelor ilustrative se regăsesc în ICVAC.
Violența împotriva copiilor: o încălcare a drepturilor fundamentale ale copilului
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului stabilește clar că toți copiii au dreptul de a fi protejați împotriva "oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijență, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual" (articolul 19). De asemenea, sunt interzise practicile disciplinare din școli care afectează demnitatea copiilor (articolul 28(2)) și niciun copil nu trebuie supus torturii sau altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (articolul 37).
Politici
La nivel european, protecția copilului împotriva violenței este susținută printr-un set coerent de strategii și instrumente juridice. Principalele inițiative ale UE includ:
- Strategia UE privind drepturile copilului — cadrul general de referință la nivelul Uniunii Europene
- Strategia Consiliului Europei pentru drepturile copilului (2022–2027) — care completează și întărește angajamentele UE
- Strategia UE de combatere a abuzului sexual asupra copiilor — cu măsuri concrete de prevenire și răspuns
- Recomandarea Comisiei Europene din 2024 privind sistemele integrate de protecție a copilului — care promovează o abordare unitară la nivel național
Romania, alături de multe țări din regiune, a ratificat două convenții esențiale ale Consiliului Europei:
- Convenția de la Lanzarote — privind protecția copiilor împotriva exploatării și abuzului sexual
- Convenția de la Istanbul — privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care include prevederi specifice pentru copiii victime sau martori ai violenței
Violența împotriva copiilor rămâne o realitate în România, în pofida unui cadru legislativ aliniat standardelor internaționale privind protecția copilului și a eforturilor făcute în ultimii ani pentru combaterea acestui fenomen. Copiii continua să fie afectați de diverse forme de abuz, neglijare, exploatare și alte forme de violență, inclusiv în mediul online.
Prin Strategia Națională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului 2023–2027 „Copii protejați, România sigură” și Planul Național de Acțiune pentru implementarea Garanției Europene pentru Copii, România și-a asumat dezvoltarea unor mecanisme eficiente de prevenire, identificare, raportare și combatere a tuturor formelor de violență împotriva copiilor, inclusiv a violenței online, prin creșterea gradului de conștientizare a copiilor și adulților, consolidarea mecanismelor de protecție și monitorizare, precum și prin promovarea utilizării sigure a mediului digital, în vederea reducerii excluziunii sociale, a inegalităților și a riscurilor care afectează dezvoltarea și bunăstarea copiilor.
Prin Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) lansate în 2015, România s-a angajat, alături de alte țări, să elimine toate formele de violență împotriva copiilor până în 2030. ODD-urile prevăd în mod specific:
- 16.1. Reducerea semnificativă a tuturor formelor de violență și ratelor de deces conexe, pretutindeni
- 16.2. Stoparea abuzului, exploatării, traficului și a tuturor formelor de violență și torturii copiilor
Ca parte din Pathfinding Global Alliance, România și-a reafirmat angajamentul de a elimina până în 2030 toate formele de violență, abuz, exploatare și trafic de copii, atât în 2024, la prima Conferință ministerială globală privind eliminarea violenței împotriva copilului de la Bogota, cât și în 2025, în cadrul Conferinței ministeriale regionale privind eliminarea violenței împotriva copilului de la București.
România s-a angajat cu prioritate:
- să îmbunătățească monitorizarea și colectarea datelor privind violența împotriva copiilor, ca pas esențial pentru fundamentarea politicilor publice și intervenții mai eficiente:
- să consolideze sistemul de protecție a copilului pentru a preveni violența și a îmbunătății identificarea și sprijinul oferit copiilor victime prin modernizarea infrastructurii numărului unic pentru copii, 119 și întărirea mecanismelor locale de referire și colaborare interinstituțională și formarea profesioniștilor din prima line;
- să garanteze participarea reală a copiilor în deciziile care îi privesc prin includerea in cadrul legal a obligativității participării copilului pentru toate autoritățile, adoptarea de reglementări care să ghideze aplicarea principiului participării copilului în practică și dezvoltarea de metodologii, programe de formare și mecanisme de monitorizare care să asigure că vocea copiilor e integrată în mod real în planificarea, monitorizarea și evaluarea politicilor publice.
Cum ajută UNICEF
UNICEF în România lucrează împreună cu autoritățile, profesioniștii și comunitățile pentru a preveni toate formele de violență împotriva copiilor și a consolida răspunsul sistemului de protecție. La nivel național și local, eforturile noastre consolidează legile și politicile publice, pentru a îmbunătăți furnizarea serviciilor destinate copiilor și familiilor, în comunitățile și școlile lor.
De asemenea, sprijinim părinții și îngrijitorii prin programe de educație parentală și colaborăm direct cu copiii și adolescenții pentru a ne asigura că vocile lor contribuie la conturarea programelor UNICEF. În același timp, lucrăm cu comunitățile pentru a combate comportamentele nesănătoase și normele sociale dăunătoare, promovând schimbări sociale care susțin medii sigure pentru copii.
Prin proiectul ,,Întărirea răspunsului la violența împotriva copiilor prin politici mai bine informate și capacitate instituțională sporită", finanțat de Comisia Europeană prin Instrumentul de Sprijin Tehnic (IST), UNICEF în România colaborează cu Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) pentru a reduce violența împotriva copiilor. Proiectul sprijină generarea de date de prevalență, cartografierea serviciilor existente și consolidarea capacității profesioniștilor de a preveni, identifica și răspunde cazurilor de violență împotriva copilului.