30 de ani de UNICEF în România

Decizia de a lansa un program de urgență în România a fost luată după vizita unei echipe a UNICEF în luna august 1990, care a derulat o anchetă cu privire la condițiile de trai ale copiilor români, în special ale celor aflați în instituții, al căror număr era estimat la aproximativ 100.000. 

„Biroul UNICEF din București a fost primul birou UNICEF în Europa de Est după perioada imediat postbelică, când erau furnizate lucruri precum lapte praf și piei de animale pentru a se face încălțăminte pentru copii. Dar acele operațiuni de urgență fuseseră încheiate până la jumătatea anilor 1950 și apoi a urmat o pauză lungă până ce UNICEF s-a întors în estul Europei. Știam foarte puține lucruri despre situația copiilor și a femeilor în Europa de Est și, desigur, în România, așa că unul din primele lucruri pe care a trebuit să le facem a fost să începem să învățăm”, își amintește Rosemary McCreery, Reprezentant UNICEf în România între 1990 și 1993. 

^{1990 - Orphaned children institutionalized in Romania.}

Misiunea din august 1990 a stabilit că deteriorarea gravă a serviciilor de sănătate și sociale în România anilor 1980 a fost una dintre cauzele majore ale ratelor ridicate de instituționalizare a copiilor, continuând să amenințe bunăstarea tuturor copiilor din țară.  

„Primele lucruri pe care le-am făcut au fost o serie de studii și analize pentru a încerca să stabilim ce nivel de referință aveam. Ne-am uitat la sistemul de protecție, la cauzele instituționalizării și în același timp am încercat să abordăm unele dintre cele mai urgente nevoi copiilor care se aflau în instituții în acea perioadă. De asemenea, am făcut studii și în privința romilor, care erau, ca și acum, o minoritate dezavantajată și am abordat și problema adopțiilor internaționale, în cazul cărora sistemul era șubred și predispus la abuzuri”, își amintește Rosemary McCreery. „Îmi place să cred că o parte din munca pe care am depus-o în acei ani de început a fost un reper pentru munca UNICEF în următorii 30 de ani. Și vreau să salut extraordinara cooperare pe care am avut-o cu omologii naționali – persoane din Ministerul Educației, al Muncii și Protecției Sociale, Universitatea din București sau autorități locale – oriunde am mers, am întâlnit omologi nerăbdători să lucreze cu noi, să colaboreze și să facă tot ce era mai bine, împreună cu UNICEF, pentru copiii din România”, spune primul reprezentant UNICEF în România. 

Contribuțiile a două guverne și a șapte comitete naționale pentru UNICEF – totalizând 4.180.000 dolari au fost alocate activităților programatice și susținerii biroului din România al UNICEF. 

La 21 iunie 1991 a fost semnat Acordul cadru de cooperare dintre Guvernul României și UNICEF, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 295/1992. 

Reprezentanța UNICEF în România a început să funcționeze cu un număr redus de personal într-un spațiu aflat pe strada Olari din Capitală. 

În primii cinci ani de activitate, biroul UNICEF s-a organizat și a pus la punct primul plan de cooperare cu autoritățile române. Ajutorul UNICEF s-a concentrat pe rezolvarea situațiilor de urgență, prin procurarea de vaccinuri, consumabile medicale pentru vaccinare și alte tratamente medicale, procurarea de lapte praf, dar și de suplimente alimentare și nutriționale pentru sugari și gravide. 

^{1992 - A doctor examines a baby boy in the examination room of the pediatric ward of a Bucharest hospital. Besides assisting with medical supplies and equipment, UNICEF supported improved training for health professionals.}

UNICEF a întreprins acțiuni de promovare a alăptării, acordând sprijin direct în cazul situațiilor de urgență din centrele în care se aflau copii instituționalizați, în special pentru copiii cu dizabilități și copii infectați cu HIV. Tot în această perioadă (1991-1995), UNICEF a susținut, împreună cu alte organizații internaționale, dezvoltarea primului program național de planificare familială, a programului de prevenire a transmiterii HIV/SIDA în unitățile medicale și de sprijin în cazul unor dezastre naturale.  

Au fost demarate primele cercetări care să fundamenteze reforme: studiul privind cauzele instituționalizării, studiul privind nutriția la sugari și studiul privind îngrijirile prenatale. UNICEF a susținut organizarea instituțională a României privind implementarea Convenției privind Drepturile Copilului, adoptată în 1989.

Printre amintirile fostei Reprezentante UNICEF în România Nora Godwin, care a condus biroul UNICEF între 1993-1996, s-a aflat „angajamentul personalului față de mandatul nostru, condus de credința profundă că munca lor era în beneficiul copiilor români. În mare parte din timpul petrecut acolo, am avut impresia puternică că biroul aparține personalului și că eram un vizitator onorat să lucreze cu ei, făcând parte din echipă, dar totuși un vizitator ”. 

„Era foarte puțină concurență în birou. Oamenii erau dispuși și gata să se ajute reciproc și, după cum s-a dovedit, să ajute birourile din țările vecine, deoarece munca mea a coincis cu criza din Kosovo și asta a însemnat un număr mare de persoane strămutate care treceau granița cu Macedonia, până la care se putea ajunge cu mașina de la biroul UNICEF. A trebuit să reunim foarte repede o echipă de personal tehnic și de asistență, de șoferi și vehicule pentru a ajunge acolo cât mai repede posibil pentru a ajuta. Și oamenii erau atât de pregătiți și dispuși să se angajeze să ajute și să meargă acolo într-un termen scurt”, a spus Nora Godwin. 

Fostul reprezentant își amintește munca pentru copiii bolnavi de SIDA ca „un exemplu atât de bun de abordare multisectorială ... A fost o problemă atât de complexă, încât a implicat măsuri din domeniul sănătății, dar și sprijin social, educație și comunicare publică”. 

În perioada 1996-2000, prezența UNICEF în România s-a consolidat, semnându-se un nou program comun de țară. Activitatea biroului a continuat în domeniile critice legate de situația copiilor din instituții și procesul de dezinstituționalizare, de reforma sistemului de îngrijiri pre și post natale. 

Printre inițiativele din această perioadă se numără și cele din domeniul reformei educației (reformarea curriculumului, introducerea de standarde și pregătirea la scară largă a personalului didactic, pregătirea sistemului pentru introducerea învățământului în limba romani și participarea copiilor romi la educație). UNICEF a sprijinit dezvoltarea politicilor privind educația timpurie dezvoltarea programelor universitare pentru profesorii din învățământul preșcolar, contribuind la formarea cadrelor didactice rome necalificate printr-un acord multianual cu Ministerul Educației și Cercetării.  

UNICEF a sprijinit dezvoltarea la scara largă a programelor de planificare familială și îmbunătățirea standardelor în maternități.  

^{1992 - Two women breastfeed their babies in the maternity ward of a Bucharest hospital.} 

Între 2000 și 2005, UNICEF a fost partener principal al autorităților în efortul de descentralizare și reforma a sistemului de îngrijiri pentru copii instituționalizați. Au continuat și eforturile de susținere a echității în sistemul de învățământ și de promovare a educației timpurii.  

Cu sprijinul UNICEF, a fost introdus primul program național pentru educație pentru sănătate în școala românească, care a implicat 12.000 de profesori. 

În 2001, UNICEF a lansat Programul Național de Educație Parentală în Educația Preșcolară pentru a oferi părinților oportunitatea de a-și îmbunătăți cunoștințele și practicile de creștere a copilului.  

Cu ajutorul UNICEF, au fost promovate strategiile de sănătate a reproducerii, HIV/SIDA, sănătate publică, adoptându-se legea națională de iodizare a sării și cadrul pentru susținerea fortificării nutriționale.  

_{2004 - A health worker draws a blood sample from Elisa at the UNICEF-assisted NGO Alaturi de Voi (‘Close to You’), in the village of Silistea in Constanta County. Elisa is five months pregnant, and her blood sample will be tested for HIV. Her 12-year-old died after contracting HIV from contaminated blood at a hospital.}

În cadrul sistemului Națiunilor Unite, UNICEF a participat la formularea și implementarea primului program comun al ONU pentru susținerea atingerii Obiectivelor Mileniului, așa cum au fost stabilite la nivel global pentru anul 2015. UNICEF a susținut, de asemenea, eforturile de aliniere a legislației și practicilor în domeniul educației și îngrijirii copilului, în vederea aderării României la UE. 

„Când îmi aduc aminte de perioada petrecută în România, 2000-2003, mă gândesc la Strada Olari, cu vila superbă în care erau multe mici încăperi și o sală mare de conferință și câteva terase. Ne-am simțit foarte bine acolo. Și am folosit timpul pentru a ne gândi ce puteam face pentru a-i scoate pe copii din instituții... Am făcut tot ce se putea împreună cu Guvernul, Uniunea Europeană, Banca Mondială și alții pentru a scoate cât mai pe copii din instituții și a-i duce înapoi în familiile biologice, familiile extinse sau la asistenții maternali. În total, cred că am făcut ca în jur de 80.000 de copii să trăiască din nou în familii, după trei ani. Mă simt cu adevărat mândră de rolul pe care UNICEF l-a avut”, declară Karin Hulshof, Reprezentant UNICEF în acea perioadă. 

Fostul reprezentant își amintește și de numărul mare de copii cu HIV/SIDA: „În anii 1980-90, circa 10.000 de copii au fost infectații cu HIV prin transfuzii de sânge. Trăiau în spații mici, dar fără a avea cu adevărat acces la educație și sănătate. Am negociat cu Guvernul și cu industria farmaceutică pentru a ne asigura că tratamentele sunt disponibile. Am fost prima țară din lume care a negociat scăderea prețurilor cu 85%, asigurându-ne astfel că copiii vor primi tratament, că vor merge la școală și că au acces la servicii medicale. Unul din cele mai importante a fost probabil și cele patru zile ale Summitului Mondial pentru Copii din 2002, patru zile în care am vorbit despre dezinstituționalizare, calitatea educației, educație incluzivă, tratamentul împotriva HIV/SIDA și accesul la serviciile de care aveau nevoie pentru copiii cu dizabilități. Când îmi aduc aminte de acea perioadă, o fac cu un mare zâmbet pe față: oameni frumoși, echipă și colegi minunați și parteneri de excepție. Mulțumesc!”.              

Între 2006-2010, UNICEF a continuat eforturile pentru reforma educației și a sistemului de protecție socială, susținând Standardelor de Învățare și Dezvoltare Timpurie (ELDS), definite pentru a sprijini dezvoltarea copiilor de la naștere până la 6 ani. UNICEF a sprijinit formarea experților naționali în formularea și validarea ELDS și, de asemenea, înființarea unui grup de lucru multisectorial care a oferit expertiză în dezvoltarea acestor standarde.  

UNICEF a urmărit strategic să schimbe sistemul de îngrijire a copilului, prin trecerea la responsabilități bazate pe drepturile și interesul copiilor. Organizația a contribuit la dezvoltarea unei noi legislații, precum și a unor noi standarde și metodologii de implementare pentru a spori calitatea îngrijirii copiilor din instituțiile rezidențiale și a crește disponibilitatea opțiunilor alternative de îngrijire în mediu familial.  

În 2006, programul  de educație parentală a atins o acoperire națională. S-a pus accent pe extinderea numărului de grădinițe implicate în proiect, în special în comunitățile defavorizate. Statisticile arată că peste 70.000 de părinți au fost instruiți, în aproape 4.000 de grădinițe și 370 de școli. UNICEF a început pilotarea abordării de apropiere a serviciilor sociale și de sănătate de comunitate, în special a celor defavorizați și marginalizați, care contribuie la îmbunătățirea stării sociale și a sănătății populației. Acesta este un concept inovator în care medicul de familie, asistenta comunitară și mediatorul de sănătate din comunitate sunt instruiți să lucreze împreună în facilitarea accesului la serviciile de sănătate. 

„Mai sunt multe provocări. În special în perioada post-pandemică, situația copiilor nu va fi bună și veți avea de lucru. Dar sper că, atunci când vom privi înapoi, la cea de-a 80-a aniversare, sper că vom putea vedea realizări extraordinare post-pandemice ”(Edmond McLoughney, Reprezentant UNICEF în România 2007-2021) 

În ultimul deceniu, UNICEF a creat, împreună cu partenerii săi, Guvernul, autorități centrale și locale și societatea civilă, două modele pentru incluziunea socială a copiilor din România: Pachetul Minim de Servicii, adresat copiilor vulnerabili și familiilor lor, și pachetul Educație Incluzivă de Calitate. Aceste modele se axează pe prevenirea separării nenecesare a copiilor de familie, a sărăciei, a sarcinilor timpurii, a îmbolnăvirilor, a discriminării, a absenteismului și a abandonului școlar. În momentul de față, acestea sunt pregătite pentru a fi extinse la nivel național, cu finanțare națională sau europeană. 

Lansarea Pachetului Minim de Servicii s-a făcut în 2014, fiind implementat în 45 de comunități din România. Scopul său este ca toți copiii din România să fie protejați, sănătoși și educați prin accesul la servicii integrate la nivel de comunitate. Programul este alcătuit din servicii integrate preventive (sănătate, educație, asistență socială), furnizate direct beneficiarilor, prin echipe locale de profesioniști instruiți (asistent social, asistent medical comunitar, consilier școlar, în comunitățile de romi, inclusiv mediator școlar și mediator sanitar), prin aceste intervenții concertate, reducând decalajele, dar și pe termen mediu și lung, costurile în sectorul social, al sănătății și al educației. 

Obiectivul Pachetului Educație Incluzivă de Calitate, implementat din 2014, este ca toți copiii să meargă la școală de la vârsta potrivită, să învețe la potențialul lor maxim și să fie pregătiți pentru viață. În acest scop, am creat un parteneriat școală-familie-comunitate care sprijină copiii. Pachetul Educație Incluzivă de Calitate se adresează tuturor elevilor și școlilor, concentrându-se îndeosebi pe copiii cei mai vulnerabili și pe școlile cele mai dezavantajate. 

Sandie Blanchet, Reprezentant UNICEF în România între 2012 – 2017, mărturisește că are multe amintiri frumoase din perioada petrecută la cârma biroului din București. Una dintre ele este dezvoltarea și implementarea Pachetului Minim de Servicii și a Pachetului Educație Incluzivă de Calitate. „Am mers în Bacău de atâtea ori, că a devenit, practic, al doilea birou al nostru. Am fost mereu inspirată de copiii, familiile și comunitățile, primari, lucrători sociali, profesori, autorități naționale și centrale. Și mă bucur că, astăzi, majoritatea acestor proiecte au fost transpuse în legi naționale, regulamente și standarde. A doua amintire este foarte diferită, fiind despre galele pe care le-am organizat la Parlament. Am adus laolaltă prim-miniștri, miniștri, președinți ale camerelor, parlamentari și, desigur, copii și, cu toții, am sărbătorit drepturile copiilor. Nimic din acestea nu ar fi fost posibil fără minunata echipă de profesioniști foarte calificați, muncitori și dedicați”, spune Sandie Blanchet. 

„Activitatea mea se bazează pe întreaga muncă depusă de echipa fantastică a biroului UNICEF din România, sub coordonarea reprezentanților de dinainte. Vreau să evidențiez un singur element, reprezentat de munca depusă pentru Pachetul Minim de Servicii, încheiat în 2018. Dar asta nu înseamnă că totul s-a terminat. „Încheiat” înseamnă că am dovedit rezultatele pe care acest tip de program le poate atinge, iar acum lucrăm intens cu Guvernul și alți parteneri pentru a promova extinderea pe scară largă, pentru că acest pachet minim de servicii poate face o diferență mare în viețile copiilor, la nivel național, mai ales în lupta împotriva sărăciei” Pieter Bult, Reprezentant UNICEF în România

În 2011, UNICEF a început implementarea proiectului-model numit inițial „Ajută-i pe copiii invizibili’”, redenumit ulterior „Prima prioritate: niciun copil «invizibil»!. Pornind de la ideea că bunăstarea copiilor din România se va îmbunătăți numai dacă și când aceștia, în special cei mai defavorizați („invizibili”), vor avea acces sporit la serviciile sociale (educație, sănătate și servicii de asistență socială), proiectul a urmărit să ofere o posibilă soluție pentru a spori impactul politicilor sociale asupra copiilor și familiilor acestora. Cu noua abordare și metodologia de lucru testată la nivel local, proiectul a vizat o schimbare de paradigmă în sistemul de protecție a copilului - de la un sistem reactiv la unul proactiv. 

Monitorizarea drepturilor copilului reprezintă o direcție de acțiune care este implementată prin generarea de dovezi (precum analize de situație, evaluări rapide, evaluarea impactului socio-economic al impactului pandemiei de COVID-19 etc.) și monitorizarea tendințelor pentru indicatorii mondiali și ai UE cu privire la copii și progresul în zona obiectivelor de dezvoltare durabilă. UNICEF a susținut procesul înființării Avocatului Copilului și furnizarea de asistență tehnică acestei instituții pentru a funcționa ca un mecanism independent de monitorizare a drepturilor copiilor. 

În ultimii ani, în special, UNICEF a susținut participarea copiilor prin Ziua Internațională a Drepturilor Copilului și evenimente publice la nivel înalt, împreună cu factorii de decizie cheie, copiii fiind invitați și încurajați să vorbească și să pledeze pentru drepturile lor. 

„Declarația de la București a copiilor din Uniunea Europeană” a fost elaborată în perioada Președinției României la Consiliul Uniunii Europene de către un grup divers de copii români dedicați și printr-un proces consultativ care în care au fost implicați experți în UE și în drepturile copilului din diferite instituții și organizații internaționale și, cel mai important, copii și adolescenți din toată Europa. Acesta a fost predat liderilor UE la Sibiu, în cadrul summit-ului informal al liderilor Uniunii, printre care s-au aflat Donald Tusk, președintele Consiliului European și Klaus Iohannis, președintele României. 

„Participarea este un drept al fiecărui copil, așa cum prevede Convenția cu privire la drepturile copilului. Nu am promovat participarea doar pentru că este un drept, ci pentru că este o necesitate absolută, o necesitate de a înfrunta provocările persistente ale României și ale lumii, legate de sărăcia în rândul copiilor, de schimbările climatice, de lupta împotriva inegalităților. Pentru a lupta împotriva acestora, avem nevoie de noi idei, de o gândire nouă și cine poate face asta mai bine decât copiii? Așadar, trebuie să ne conectăm la gândirea colectivă a copiilor. Am făcut acest lucru cu succes în timpul primei președinții europene a României, în 2019”, afirmă Pieter Bult, Reprezentant UNICEF în România începând cu 2017. 

„Am pledat pentru participarea copiilor împreună cu Guvernul, cu societatea civilă și cu toate statele membre UE, iar copiii din România, care au format Boardul Copiilor, au condus acest proces în Europa, realizând prima declarație a copiilor din UE, o declarație care promovează participarea copiilor la toate nivelurile. Sunt foarte mândru de această realizare și de munca pe care Boardul o depune în continuare pentru a promova participarea copiilor și nu numai”, declară Reprezentantul.