Evaluarea Pachetul Minim de Servicii

Repere de interes

Potrivit teoriei schimbării, modelul Pachetul Minim de Servicii (PMS) încearcă să demonstreze că furnizarea „integrată / coordonată a unui pachet universal de servicii comunitare (sănătate, educaţie, protecţie socială) adresate copiilor şi familiilor lor va reduce inechităţile şi lipsurile cu care se confruntă copiii din comunităţile vizate.”

Printre cele mai importante lecţii învăţate prin intermediul evaluării modelului PMS se numără:

• Identificarea vulnerabilităţilor, evaluarea situaţiei copiilor vulnerabili şi a familiilor lor şi monitorizarea acestora sunt esenţiale pentru proiectarea şi furnizarea serviciilor în cadrul PMS. Pe viitor, este necesară realizarea unui recensământ comunitar complet, dar şi continuarea evaluării şi monitorizării cazurilor, inclusiv în cadrul intervenţiilor replicate, în vederea obţinerii unor rezultate optime.
• Trebuie reevaluată ipoteza conform căreia fiecare comunitate poate lucra cu o echipă standard de lucrători comunitari, deoarece comunităţile pot prezenta nevoi, dimensiuni şi provocări geografice diferite. Această evaluare propune un set de indicatori pentru determinarea volumului de muncă al lucrătorilor comunitari în momentul analizării costurilor modelului.
• În lipsa unor servicii specializate suplimentare, nu pot fi atinse obiectivele generale. Pachetul minim de servicii este creat pentru a facilita şi a oferi acces la serviciile primare şi la cele de prevenire, însă eficacitatea serviciilor depinde de existenţa furnizorilor de servicii specializate la nivel local şi judeţean (precum consiliere psihologică, orientare şi formare, tratarea dependenţelor, kinetoterapie, logopedie, profesori de sprijin pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale etc.).
• Una dintre cele mai mari provocări ale implementării modelului în judeţul Bacău a fost identificarea unor resurse umane calificate, competente şi disponibile. Extinderea modelului ar trebui să aibă în vedere un set de măsuri specifice pentru recrutarea, formarea şi retenţia personalului.
• Probabil a doua cea mai mare provocare pentru asigurarea sustenabilităţii modelului, după asigurarea resurselor umane, o constituie disponibilitatea bugetelor locale care trebuie să suporte costurile angajării asistenţilor sociali (şi, în unele cazuri, a asistentului medical comunitar dacă Ministerul Sănătăţii nu ia nicio măsură). În acest context, continuarea şi intensificarea acţiunilor de advocacy în favoarea / în timpul extinderii, la nivel local şi naţional, sunt fundamentale pentru asigurarea continuităţii serviciilor.  
• Modelul ar trebui să urmărească abordări diferite pentru comunităţile rurale, comunităţile urbane mici şi comunităţile urbane mari, având în vedere discrepanţele majore înregistrate între acestea la nivelul capacităţii şi situaţiei existente.

Autor

UNICEF în România

Data publicării

Octombrie 2019

Limbi

Engleză, Română