Sara merge mai departe

Până la Sara, nimeni din familia ei n-a mai fost în clasa a noua. Din cei patru băieți, doar doi mai merg încă la școală, într-a șaptea. Sora mai mare a Sarei s-a măritat la 15 ani și a renunțat la învățătură. Pentru ca Sara să ajungă la liceu însă, a fost nevoie de o mică minune.

Pentru toți copiii, trecerea de la școala generală la liceu e un moment important și dificil. Pentru copiii din medii dezavantajate, de prea multe ori, aceasta trecere rămâne un prag nedepășit.

În România, printre cei mai expuși la riscul de abandon școlar sunt copiii din familiile sărace din mediul rural, chiar dacă învățământul este gratuit și obligatoriu până în clasa a zecea. În viața unor copii ca Sara și a familiilor lor, continuarea studiilor poate aduce schimbări uriașe. Pentru ei, înscrierea la liceu este, de fapt, o piatră de hotar.

Părinții Sarei nu au carte. Tatăl a lucrat o scurtă perioadă, dar acum e acasă. Mama are o sondă la un rinichi și trebuie să meargă des la spital. Amândoi își doresc ca Sara să aibă un serviciu, dar nu s-au gândit că școala profesională i-ar putea deschide Sarei un nou drum. Aici a avut însă un cuvânt de spus mediatorul școlar, Mihaela Stanciu.

“Sara e vedeta mea, a ajuns la liceu”, spune Mihaela. A încurajat-o pe Sara să meargă mai departe și a înlăturat unul dintre obstacolele mari din drum: la înscriere, Sara avea doar o copie a certificatului de naștere, din care nu se vedea mare lucru. Mihaela și-a dat cuvântul că obține certificatul repede și înscrierea a fost acceptată. S-a ținut, bineînțeles, de cuvânt.

În ziua când a aflat că va fi elevă la Liceul Tehnologic Petru Poni din Onești, Mihaela a felicitat-o pe Sara cu un platou de prăjituri. Le-au spus apoi împreună părinților.

“Chiar ne-am bucurat. Mulți din Căiuți ziceau… năcăjiții ăia își duce copchila la școală… Totuși noi ne-am bucurat foarte mult… Ăștia suntem, așa arătăm, nu putem să fim mai altfel decât cum suntem”, spune Mihai, tatăl Sarei. Mai departe, a trebuit să găsească banii pentru transport și ce mai e de trebuință unui elev. Din cei un pic peste 800 de lei din care se descurcă întreaga familie, cu greu ar fi ajuns și pentru școala Sarei. Și aici, tot mediatorul școlar Mihaela Stanciu a găsit soluții.

Fără școală, dorințele prea multor copii rămân neîndeplinite

Mihaela Stanciu e mediator școlar în comunitate de 14 ani. Tot de atunci a luat contact cu programele UNICEF. A fost la primele ei cursuri de formare încă din 2007 și a văzut “ce înseamnă să tragi la jug în mai mulți”. Obișnuită singură, a început să lucreze cu ceilalți colegi lucrători comunitari de la primărie și din școală.

Acum un an, a aflat de bursele de mentorat acordate în programul ”Împreună pentru Viitor” - Educație Incluzivă de Calitate - facilitarea tranziției de la gimnaziu la liceu. Program este dezvoltat de UNICEF în România și de partenerii săi, și se desfășoară cu finanțare proprie, dar și cu susținere din partea Fundației Botnar și Lidl România.

În program, 1.000 de copiii din județul Bacău la risc să nu ajungă în clasa a IX-a primesc sprijin. Programul oferă și instruire în cursuri și grupuri de lucru pentru profesori, directorii școlilor și părinți deopotrivă. Pentru ca acești copii să aibă studii și deci șansa la o viață dincolo de posibilitățile părinților lor, e nevoie de contribuția tuturor.

“I-am făcut documentația eu. I-am obținut actele, bursa, i-am deschis cont la bancă… Bursa intră în contul meu, eu o scot și o predau în fiecare lună”, spune Mihaela Stanciu, bucuroasă că, în sfârșit, la aproape 18 ani, Sara are și buletin de identitate.

Diriginta Sarei de la liceu a fost până de curând profesoară la școala din Căiuți și s-a sfătuit cu Mihaela Stanciu cum s-o ajute pe Sara să poată continua studiile. Au reușit să primească din partea liceului și o tabletă, pe care adolescenta își face lecțiile. La liceu în Onești a fost doar o săptămână, acum două luni. Apoi totul s-a mutat în online.

“A fost foarte frumos”, spune Sara, care, în scenariul verde, se trezește la ora 6, ajunge la gară la 7 și începe orele la 8. Are locul ei în prima bancă.

Când va termina școala, Sara va fi bucătar-ospătar. Nu s-a gândit încă unde i-ar plăcea să lucreze, dar vrea să aibă permis de conducere și să se descurce.

Dacă s-ar întâlni cu geniul din lampă, i-ar cere întâi de toate să fie mama bine. “Dacă aș avea totul din lume, ar fi s-o ajut. Altceva nu cred că mi-aș dori, decât asta”. După ce se mai gândește, Sara mai adaugă pe listă: “Să am o familie fericită… Suntem o familie fericită”, își dă Sara seama, și pe lista ei își face loc următoarea dorință. “Merg înainte, să termin școala”.