Profesori și guvernanți care ascultă elevii

Elevii nu ar trebui ascultați doar atunci când expun vreo lecție sau teoremă, în vederea notării. Mulți dintre ei au idei foarte bune, mai ales în domenii care îi privesc. Cum creăm, însă, un mediu potrivit, care să-i ajute să se exprime?

UNICEF
boardul copiilor
UNICEF/
22 August 2021

În urmă cu doi ani, Rareș Voicu, pe atunci un elev de doar 16 ani, se plimba stresat pe un hol care traversează Palatului Victoria, unind Biroul Primului Ministru cu Sala de Ședințe a Guvernului. În acea zi, spațiul era înțesat de camere de luat vederi, înșiruite pentru a transmite prima conferință despre Participarea copiilor în luarea deciziilor. Azi, Rareș este obișnuit cu camerele, iar emoțiile care atunci îl blocau acum îl motivează. Vorbește des, cu dezinvoltură, apare des la posturi TV importante. În această perioadă susține, printre altele, dezvoltarea unor mecanisme de feedback din partea elevilor pentru îmbunătățirea activității de predare. A militat, de asemenea, pentru dezvoltarea unui sistem de burse școlare cu valoare egală, peste tot în țară, pentru un plus de echitate și facilitarea incluziunii sociale. Face toate aceste lucruri din poziția de președinte al Consiliului Național al Elevilor. 

Pentru a ajunge în acest punct l-a ajutat implicarea într-un proiect dezvoltat de Ministerul Afacerilor Externe (MAE), prin ministrul delegat pentru afaceri europene, și UNICEF în România, în cadrul căruia a fost selectat ca Ambasador Junior al României la UE și, mai apoi, membru în Boardul Copiilor din România. UNICEF promovează, printre altele, dreptul copiilor de a fi ascultați și a le fi luate în considerare opiniile, prevăzut și în Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului.  

În cazul lui Rareș, dorința de a-și exprima liber punctele de vedere a fost una susținută încă din familie. Părinții l-au învățat să vorbească de câte ori i se pare că un lucru nu este drept. Însă, chiar și în aceste condiții, lui Rareș i-a fost greu, la început, să vorbească în fața unor figuri de autoritate. „Cred că avem încă frica asta de autoritate pentru că nu știm să răspundem unor eventuale abuzuri de putere. Cunoașterea drepturilor este cel mai mod bun de a te proteja de abuzuri”, spune Rareș. 

La conferința de la Palatul Victoria Rareș se temea de expunere. Astăzi, însă, realizează că, de fapt, expunerea este cea care l-a ajutat cel mai mult de-a lungul timpului. În școală ne temem să stăm în prima bancă, să fim ascultați de profesori, să exprimăm o nevoie. Pare că ne sperie gândul că am putea conta. Doar că, atunci când ești conștient că ești văzut devii mai atent, dai mai mult, crești. Implicarea presupune, în cele din urmă, să ai curajul să te lași văzut. Rareș nu urmărește, însă, doar să fie văzut sau ascultat. Cei care sunt văzuți sau transmit un mesaj își asumă și o responsabilitate. Din acest motiv, Rareș vrea să dea tot ce are mai bun, de câte ori are ocazia. „Dacă vrem schimbări în bine, trebuie să oferim partenerilor de discuție propuneri rezonabile, bazate pe realitate și date”.  

Este drept că pentru un copil implicarea se dovedește mai dificilă pentru că adulții tind să speculeze orice greșeală. Rareș spune că a simțit constant o presiune în acest sens. „Am realizat, însă, că, în cele din urmă, totul funcționează pe principiul Trial and Error. Nu suntem niciunul 100% siguri că propunerile noastre sunt cele mai bune. Sincopele sunt firești. Și adulții, și copiii greșesc. Din asta învățăm, sortăm”.  

Un eveniment cu impact major în formarea lui Rareș a fost reprezentat de realizarea Declarației de la București a copiilor din UE. Prin acest document – primul din lume de acest fel – copiii au cerut oficial liderilor europeni să îi consulte și implice în luarea deciziilor cu impact asupra viitorului lor, fie că este vorba de mediu, educație sau comunitatea în care trăiesc. În timpul redactării acestui document Rareș s-a simțit ascultat. Ascultarea i-a dat aripi. „Editarea documentului mi-a dat încredere. Este extraordinar să știi că poți ridica mâna și că vei primi aceeași atenție ca oricare dintre experții de la masă. Nu ne-am simțit deloc înjosiți sau excluși”.  

Nu e de mirare că Rareș este decis acum să rămână o voce importantă în societate. „Cred într-un viitor al implicării, iar tehnologia va juca un rol important în acest sens. Azi chiar și un copil dintr-un oraș mic poate să viseze și să contribuie la schimbări relevante”.