Povestea Danei

Sărbătorim Ziua Internațională a Fetelor

Dana - Boardul Copiilor
09 Octombrie 2020

În fiecare an, pe 11 octombrie, UNICEF marchează Ziua Internațională a Fetelor pentru a promova egalitatea de gen și șanse egale pentru fetele din întreaga lume. Anul acesta, în contextul pandemiei de COVID-19, ne propunem să o sărbătorim online și să ne imaginăm o lume mai bună inspirată de adolescente.

Iată povestea Danei.


 

 

Mă numesc Dana. Am 19 ani și sunt studentă la Facultatea de Drept a Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, România.

Urmez această facultate, fac ceea ce fac pentru că eu cred cu putere în principiul egalității de șanse. Este una dintre valorile mele personale, dar și ale familiei mele. Bunicul meu a fondat primul orfelinat țărănesc din România, în 1927. A făcut asta pentru ca orfanii din comunitatea să să aibă aceleași șanse precum cei șase copii ai săi.

Iată de ce și eu îmi aduc contribuția pentru ca egalitatea de șanse să nu fie doar un principiu scris pe hârtie, într-o lume în care o fată să creadă în ea într-atât încât să-și propună să fie aleasă în funcția de șef de stat. Cred în lumea în care drepturile copiilor și ale tinerilor de a participa în procesul decizional să fie o prioritate și o realitate.

Curajul.

În toți acești ani curajul m-a definit. Curajul de a lupta de fiecare data pentru dreptate și împotriva nedreptăților, dar și a discriminării. Am curajul de a nu ignora vreun eveniment sau dezbatere în care principiile și valorile morale sunt amenințate, fără să-mi fac vocea auzită.

 

Am avut curajul să cred în mine și în colegii mei, cu care am format echipe. Eu cred că toate eforturile noastre nu sunt în zadar și că vom reuși împreună să clădim lumea mai bună pe care toți ne-o dorim.

 

Toate eșecurile și momentele prin care am trecut m-au ajutat să devin puternică, fiind supusă de multe ori criticilor răutăcioase și trăind multe dezamăgiri. Deși mi-au adus multă supărare și m-au consumat, au fost probe necesare pentru a deveni omul care sunt astăzi.

Am învățat că voința mea îmi va defini parcursul în acești ani grei. Că eu voi fi singura de care depinde succesul sau eșecul meu şi singura care hotărăște dacă va avea o experiență memorabilă sau banală.

Am învățat să-mi dedic timpul lucrurilor care contează și care îmi aduc împlinirea sufletească de care am nevoie.

Știu că am timp suficient și pentru învățat și pentru trăit. Contează doar să ai voință, restul vine pe parcurs.

 

Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la părinții mei în timpul acesta a fost ca deciziile mele să îmi fie ghidate de inimă.

 

În toți cei 4 ani de liceu m-am dedicat, am muncit și m-am luptat ca dorințele mele să devină realitate, fiind și parte a Consiliului Elevilor și apoi președinta la nivel județean a acestei structuri. A fost o provocare grea pentru mine, o mare responsabilitate și o mare onoare. Alături de echipa mea, am acționat zi de zi si pentru apărarea drepturilor comunității de elevi și pentru nevoile lor, împotriva discriminării și a favoritismului prezent în școală noastră.

Am acționat fără frică, cu toate că știam că îmi poate aduce mie necazuri în viața de licean. Am încercat să îmbunătățesc multe în școala mea, însă lucrurile nu se schimbă după cum si-ar dori un elev idealist. Știu însă că am lăsat în urma mea o altă mentalitate în randul elevilor. Că le-am transmis curajul și încrederea de a se lupta împotriva discriminării și pentru dreptul de a cunoaște adevărul. Am fost mereu trup și suflet pentru școala și comunitatea de elevi din care am facut parte.

Am trăit, am simțit, am vibrat și am iubit din plin fiecare moment pe care l-am petrecut dăruindu-l pentru ceilalți.

 

Încă din primul an de liceu am avut o dorință și o hotărâre puternică de a îmbunătăți mediul în care învățam și activam. Astfel, m-am angajat să pun valorile personale și obiectivele pe care le-am avut în slujba comunității din care am făcut parte.

Am fost foarte interesată și încă sunt de dezvoltarea sistemul educațional din țara mea și cum ar putea fi îmbunătățit. Am crezut mereu în importanța încurajării, în potențialul încă neșlefuit al colegilor mei, în efectele empatiei fată de cei din jurul tău, precum și în nevoia unui lider care să motiveze, inspire și să ajute la creșterea caracterului și a competențelor prin puterea exemplului.  Acest interes și pasiunea mea de a zidi în bine mi-au fost o sursă puternică de energie și de motivație pentru toate activitățile, proiectele, campaniile pe care le-am  organizat și în care am fost implicată.

În aceeași măsură, mi-am dedicat spiritul întreprinzător și creator intereselor colegilor mei, dar și pentru creșterea prestigiului colegiului în care am învățat. În tot acest timp mi-am lăsat imaginația și creativitatea mea să  se dezvolte.

Am procedat la fel în timpul mandatului meu de președinte al Consiliului Județean al Elevilor Cluj. Am crezut și voi crede întotdeauna în colegii mei atât cât cred în mine și am dovedit această credință a mea de multe ori. Totuși, am făcut acest lucru în special cu ocazia organizării festivalului național de teatru pentru liceeni ~ Histrioniada Liceenilor ~ al cărui producător am fost, festival pe care l-am organizat, deși am avut un buget care era în valoare de zero lei când am început organizarea.

În cele 6 zile cuprinse între 2 și 7 septembrie 2018, la Cluj-Napoca, au fost peste 20 de grupuri de teatru din toată țara, care au pus pe scenă aproape 40 de spectacole. Cu acest festival am reușit să le îndeplinim visul, să le oferim o scenă pe care să se poată exprima, să primească sfaturi profesionale de la actrițe și actori cunoscuți și să-i încurajăm să lucreze în continuare pentru  pasiunea lor.

În acești ani am organizat multe evenimente care au avut ca scop implicarea tinerilor în societate și, mai ales, în conturarea viitorului lor. I-am învățat să creadă în ei și să gândească în termeni cât mai mari când vine vorba despre dezvoltarea lor personală și șlefuirea lor. M-am străduit să-i conving că nimeni nu este prea puțin pregătit, necunoscător sau talentat pentru a face o schimbare, mai întâi în viața lor și apoi în comunitatea lor.

De fiecare dată le ofeream exemplul copilăriei mele. Le-am împărtășit cum am găsit puterea de a mă preschimba dintr-o elevă timorată, aproape distrusă psihic de „bullying-ul” la care am fost supusă de către unele colege ale mele, într-un lider care a ajuns să-și domine temerile și să-și ierte hărțuitorii. Ba, mai mult decât atât am dovedit că am puterea de a-i transforma pe o parte din aceștia în colaboratori din cadrul echipei de conducere a Consiliului Elevilor din colegiul nostru. Astfel, am reușit prin acțiunile mele, câțiva ani mai târziu, să le fac pe fetele care mă hărțuiau să lucreze alături de mine. Alături de ele mi-am îndeplinit dorința și preocuparea de a aduca zambetul pe buzele elevilor care intrau zilnic în scoala, prin realizarea proiectului „Marea Frescă a Centenarului Revoluția Ultima”, o pictură murală pe 72 de metri pătrați. La inițiativa și sub coordonarea mea, elevii creativi de la Coșbuc au transformat peretele plin de igrasie al centralei termice într-o imensă  „pânză ” din tencuială albă pe care am pictat o frescă superbă; simbol al artei, creației și imaginației „Generației Centenarului” din Colegiul George Coșbuc.

Astfel noi am reușit să ne lăsăm mesajul generației noastre către colegii care ne vor urma de acum încolo. Am vrut să-i inspir si pe ei să lase un semn al trecerii lor prin școală. Să-i inspir să lase urme remarcabile în viața lor.
        

Am simțit întotdeauna că am puterea de a acționa și de a face o schimbare, o diferență și, în același timp, să mă ridic împotriva discriminării, favoritismelor și inechității. Am acționat ca să protejez drepturile și nevoile celor care nu au curajul sau posibilitatea de a face acest lucru și nu pot purta această bătălie pentru ei înșiși. Am observat în tot acest timp că ceea ce au nevoie oamenii este o scânteie de sperantă  dăruită de persoanele care îi înconjoară. Cred că acea scânteie este în sufletul nostru, însă cineva trebuie să transmită vibrația care să aprindă acea scânteie. Am decis să fiu eu  acea persoană pentru colegii mei.

Dana la un atelier cu Boardul Copiilor
personal archive

Prin fiecare proiect, eveniment sau activitate pe care am coordonat-o, am încercat să reușesc această „performanță personală” și voi continua să fac asta în fiecare program în care mă voi  implica sau în orice circumstanță  voi fi în viitor.

Una dintre valorile mele principale este să muncesc din greu, să fiu dedicat și plină de pasiune pentru obiectivele mele și, în același timp, să-i provoc și pe alții să facă acest lucru; să fiu o inspirație constantă și să susțin bunăstarea colegilor mei de echipa.

 


Despre Dana

Sunt Dana, am 19 ani și sunt studentă la Facultatea de Drept a Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, România. Muzica, dansul, teatrul și arta au ocupat un loc special în inima mea de când mă știu, fiind solistă într-o trupă de adolescenți timp de 5 ani cu care am participat la Românii au Talent. 

Urmez această facultate, fac ceea ce fac pentru că eu cred cu putere în principiul egalității de șanse. Este una dintre valorile mele personale, dar și ale familiei mele.

În toți cei 4 ani de liceu mi-am dedicat mult timp si suflet, am muncit și m-am luptat alături de echipa mea pentru un învățământ de calitate, care să respecte drepturile, dorințele și nevoile elevilor, fiind și parte a Consiliului Elevilor și apoi președinte la nivel județean a acestei structuri. Am  promovat  dreptul copiilor la participare și am scris alături de copiii din Europa și Children’s Board "Bucharest EU Children’s Declaration".