Cum te ajută voluntariatul să afli lucruri noi despre tine
Adolescenta devenită profesoară pentru ucrainienii fugiți din calea războiului
- Disponibil în:
- English
- Română
Calmul, siguranța de sine și zâmbetul Anastasiei sunt foarte contagioase. Tânăra de 16 ani din Odesa este de câteva luni voluntar la centrul Blue Dot CATTIA din Brașov, unde predă lecții de engleză copiilor și adulților, care vin aici pentru a primi sprijin, dar și pentru a socializa.
„E greu să fii profesor. Emoțional și mental”, explică Anastasia. „Unul dintre elevii mei e marinar și a trebuit să-i caut texte speciale pentru el, cu cuvinte specifice în engleză, ca să învețe. Dar mi se pare foarte interesant. Învăț mereu lucruri noi”. Râde și ține să menționeze că „profesorii au o meserie grea și importantă, iar acum înțeleg și apreciez asta mai bine. Și pot spune că profesorii nu sunt plătiți suficient de bine, așa cum merită”.
A sosit în primăvară în România, împreună cu mama ei, care vine și ea la Blue Dot ca voluntar, după muncă. „E foarte greu și stresant să pleci de acasă din cauza războiului. Trebuie să-ți părăsești țara într-o clipă”.
„Într-o zi, tata ne-a zis: ‘Mâine plecați în România, trebuie să vă faceți bagajele!’. Eu și mama ne-am uitat una la alta și am zis: ‘Mâine!?’ Într-o zi ești acasă, apoi îți iei hainele. I-am făcut bagajele și tatălui meu, poate se întâmplă ceva și are nevoie de ele. Prietenii mei și-au luat hainele, eu mi-am luat cărțile. Manuale și cărți de literatură, matematică, engleză, și două laptopuri”, povestește Anastasia.
O rudă avea o prietenă din Brașov, care le-a spus să vină direct aici. „A fost un drum lung, de două zile. Am venit într-un grup cu cinci mașini, cu copii mici. Brașovului îi spunem Odesa mică, nu cu mare, ci cu munți”.
Dar le este foarte dor de marea de acasă „A fost foarte stresant pentru mama mea. Suntem aici de două luni, dar în fiecare zi îmi spune că poate mâine mergem acasă. Poate săptămâna viitoare, poate luna viitoare. Mamă, nu înțelegi că nu știm când se va termina războiul? Cred că tata ne va spune să ne întoarcem acasă doar la final, când totul va fi bine. Eu înțeleg asta, pentru că asta este viața noastră reală acum, este mai bine să stăm aici”.
Înainte de război, tatăl Anastasiei avea o afacere cu produse din Rusia, dar acum încearcă să construiască o companie nouă, cu produse din Italia. „A început o viață nouă. Mi-a scris că asta e o parte nouă din viața noastră și că trebuie să fim pregătiți pentru ea. O să-l ajut cu orice are nevoie.” Tânăra a înțeles foarte bine că tatălui îi va fi mai ușor să aibă grijă doar de el, fără grija familiei. „Ne-a zis: ‘Știu că sunteți bine acolo, că aveți tot ce vă trebuie’”.
Așa că încearcă să fie cât mai activă și pragmatică. „Îmi place să lucrez cu oamenii, să comunic cu ei. Am lucrat ca voluntar aici trei luni și am aflat multe povești de la oameni diverși, din toate părțile Ucrainei. Avem un băiat aici din Herson care a vorbit și cu soldații ruși. Am prieteni din Nicolaev care povestesc că nu mai au casă acum. În Odesa, o rachetă a distrus un bloc aproape de casa noastră”.
„Centrul CATTIA ne-a ajutat foarte mult. Găsești mereu de mâncare și ceva cald, sau poți veni aici doar ca să vorbești cu alți oameni, să comunici. Am descoperit mulți oameni prietenoși, care ne-au ajutat mereu. Ne-am făcut mulți prieteni români, de aici sau din Moldova”, spune Anastasia.
„Pot spune că e o parte nouă din viața mea, un capitol nou. M-am obișnuit deja cu viața asta”, continuă ea. „Sunt o persoană activă, nu vreau să stau doar acasă”. Povestește că, atunci când era acasă, în Ucraina, avea multe lecții, cursuri de dans, școală, „mereu făceam câte ceva”.
„Mi-a fost frică de vara asta, că nu aveam nimic aici, nici măcar prieteni. Dar am început să lucrez la centru și au văzut că mă pricep la engleză, așa că m-au rugat să le predau, iar acum am o săptămână ocupată. De la 10 dimineața, în fiecare zi. Am și cursurile online, din Ucraina, fac matematică o dată pe săptămână, engleza și ucraineană de câte două ori pe săptămână, ca să mă pregătesc pentru examenele de anul viitor. Așa că am o viață ocupată. Și am înțeles că sunt o persoană puternică”.
Acum trece clasa a 11-a, ultima din ciclul liceal din Ucraina. „Va fi un an greu, căci e ultimul an de liceu, și nu sunt foarte pregătită pentru testele de final. Am învățat engleza, vreau și o certificare, să mă ajute să merg la universitate. Poate învăț și româna și rămân aici să studiez”.
Inițial, avea planuri să dea la Business Administration, dar acum a ajuns aici și îi place să predea, așa că o tentează și studiile pedagogice. Iar dacă o să vrea altceva, o să mai facă și altă facultate. „Nu știi niciodată unde te duce viața. Poți ajunge om de afaceri, profesor, orice”, ne explică Anastasia.
Colegii și prietenii ei au ajuns prin diferite țări, în Bulgaria, Germania, Polonia. „Vorbim des.” Toți se luptă să se adapteze cu noua lor realitate. „Vei studia toată viața. În fiecare zi trebuie să înveți ceva nou”, spune ea.
„Am avut un plan pentru viitorul meu, pentru următorii cinci ani, știam că voi merge la universitate să studiez, în Odesa, dar acum înțeleg că nu o pot face, căci nu știu unde o să fiu mâine. Acum nu e nimic pentru mine înapoi în Ucraina, așa că o să încerc să studiez aici. Poate ne întoarcem apoi. Cred că și universitatea va fi tot online, pentru că rachetele vor zbura în continuare. Nu e un film, e viața reală.”
„Oamenii trebuie să fie pregătiți să-și schimbe viața într-un moment. Dar eu cred că totul va fi bine, cândva. Va fi un război lung. Nu cred că se va termina la iarnă sau la primăvară. Poate va fi mai puțin zgomotos, dar se va lungi și tot război va fi”, oftează ea. „Rămân în România acum și încerc să-mi construiesc viața aici. Acum am și prieteni aici. O să rezolv și cu restul lucrurilor”, ne promite Anastasia.
Centrele Blue Dot sunt spații de sprijin special concepute pentru copiii refugiați și familiile lor. Acestea oferă servicii pentru nevoile urgente ale copiilor și femeilor și includ spații prietenoase pentru copii. Serviciile furnizate aici includ: informarea și consilierea refugiaților, înregistrarea celor mai vulnerabili spații dedicate mamelor și bebelușilor/copiilor mici, servicii de consiliere psihologică, prim ajutor privind igiena, sănătatea și nutriția bebelușilor, consiliere juridică de bază sau servicii de urgență pentru cazuri de violență sau probleme de sănătate. În Blue Dot, refugiații pot găsi pături, haine călduroase, truse sanitare, jucării, produse de igienă și alimente pentru copii.
