Adopția – O nouă viață, plină de iubire

Trei povești

-
01 Iunie 2021
adoptiile

 

Desigur, pentru el au fost momente mai dificile, momente de confuzie, în care nu a înțeles exact care este motivul pentru care nu mai poate locui cu familia și copiii unde crescuse de la câteva zile. După ce s-a simțit confortabil și după ce ne-a testat în toate modurile posibile și imposibile, putem spune că noi, eu și soțul meu, suntem mândri și fericiți că am reușit să ii oferim stabilitate emoțională și încredere în el.


 

adoptiile

 

Am avut temeri în privința desprinderii de familia unde a fost crescută de către asistentul  maternal  ca pe propriul copil. Le mulțumesc mult pentru că au pregătit-o pentru acest moment, ziua când am mers să o iau acasă a fost una fericită pentru toți. Au trecut 6 luni de poveste, N. este fetița pe care am ales-o și m-a ales.

Într-o zi o prietenă m-a întrebat: ,, Nu-ti este greu, nu te simți obosită, ai 51 de ani? Cine nu a avut copii până la această vârsta se acomodează mai greu cu necesitățile și ritmul unui copil? ‘’

Dimpotrivă, i-am răspuns, N. îmi dă energie, dă sens vieții mele, mă face să zâmbesc mai mult și îmi spune în fiecare zi ,, te iubesc mama!’’


 

adoptiile

 

Am făcut și cursuri pentru părinți. Aceste cursuri sunt dintre lucrurile acelea despre care spuneam mai sus că ni s-au părut ridicole. „De ce ne trebuie nouă cursuri? Eu sunt educatoare, soțul meu a mai avut un copil...”. Acum, cu mâna pe inimă pot să vă spun că au fost cele mai folositoare, cele mai instructive și cele mai amuzante situații pe care le-am trăit în această perioadă. Îmi amintesc și acum jocurile de rol sau de creație pe care le jucam și, vă rog să mă credeți că trăiesc cu copilul meu situații simulate prin jocurile acelea.