„Ca mentor, m-am cunoscut mai mult și pe mine”

Petru este unul din cei peste 130 de mentori liceeni din Bacău ce își împart timpul liber cu colegii care au nevoie de puțin ajutor pentru integrarea la liceu.

Luise Vuiu (text); Adrian Câtu (photo)
„Ca mentor, m-am cunoscut mai mult și pe mine”
UNICEF/Adrian Câtu
23 Septembrie 2021

Când l-am întâlnit, în primăvara acestui an, Petru împlinise 17 ani și era elev în clasa a XI-a, la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” din Bacău, specializarea „Tehnician în aviație”, un domeniu care, la început, nu l-a atras prea mult. În plus, ideea de a pleca la școală într-un oraș mare, departe de casă, îi provoca îngrijorări.

„La început mă speria gândul ăsta de liceu, pentru că nu cunoșteam pe nimeni. Mama și tata au fost cei care m-au sprijinit. Dar m-am încadrat foarte repede, fiindcă eu sunt o fire comunicativă, nu am stat retras, am încercat să am inițiativă, și cred că asta m-a ajutat să mă integrez”, ne-a povestit el.

Tatăl se mutase încă din 2015 în Bacău, pentru a lucra la o societate din domeniul aeronauticii. Decizia lui a avut o influență considerabilă asupra celorlalți membri ai familiei – Petru, care  a hotărât să studieze la această specializare, deoarece practica se desfășoară în cadrul aceleiași companii, dar și mama, și fratele mai mare care lucrează, de doi ani, în același loc cu tatăl.

 

În vara lui 2020, pe când își petrecea vacanța la țară, Petru a primit un mesaj pe grupul online folosit pentru școală, căruia nu i-a dat prea multă importanță atunci. Era de la o colegă care îl invita să completeze un chestionar pentru a deveni mentor. „Hmm... interesant”, dar nu știa ce presupune acest rol. A dat curs invitației de a completa chestionarul și, în toamna anului trecut, a intrat în programul de mentorat derulat de UNICEF și partenerii săi, Ministerul Educației, Agenția „Împreună”, Școala de Valori și Asociația Holtis în cadrul proiectului „Împreună pentru viitor”.

Din cauza pandemiei, și-a întâlnit colegul din clasa a IX-a, căruia îi este mentor, abia în luna ianuarie și apoi s-au reconectat virtual ori de câte ori nevoia i-a adus împreună.

„La început, a fost mai greu ca să mă apropii de el, să putem vorbi, dar pe parcurs ne-am înțeles. El stă foarte departe, la țară, probabil că și muncile de la țară îi ocupă mult timp și nu îl ajută nici net-ul. La început, am dat foarte greu de el, dar am vorbit și cu mama lui”.

Speră să își poată ajuta colegul să treacă mai ușor prin această perioadă plină de provocări. Dacă nu știe ceva, cere sfaturi. Este încântat că are ocazia de a face ceva, cât de puțin, pentru a-și sprijini un coleg să se integreze în liceu. „Eu nu am avut acest sprijin”.

Dacă ar simți că acesta ar vrea să renunțe la școală, categoric nu l-ar lăsa. Ar căuta soluții până ar rezolva problema. „Știu cum e să fii la țară; într-un fel, îi greu, foarte greu, și îl înțeleg”. Își dorește să continue acest program de mentorat și să acorde sprijin și altor elevi, atât cât poate și cum știe el. Se bucură că a completat acel chestionar, într-o zi de vacanță, în universul lui preferat de la țară. 

„Prin acest program, m-am cunoscut și pe mine. M-a pus în anumite situații în care nu știam că pot face acele lucruri. Pur și simplu m-a ajutat pe mine ca om, să fiu mult mai sociabil, mult mai comunicativ”.

Ca să fi mentor, în primul rând trebuie să îți pese de semeni

Liceul avea mulți elevi în situații vulnerabile, așa că nevoia de mentori era mare. Iar pandemia a îngreunat misiunea de a găsi elevi care să-și poată susține colegii. 14 dintre elevi au răspuns pozitiv inițiativei, printre care și Petru. Este o muncă absolut voluntară. Doar elevii sprijiniți de mentori primesc burse

În mica lui garsonieră, pe care Petru o împarte bucuros cu fratele lui mai mare, biroul este foarte ordonat. Petru ne-a povestit că are și resursele, și condițiile necesare pentru a face școala online așa cum trebuie, dar speră ca măcar practica să o poată desfășura în cadrul societății de aeronautică. „Cum să faci, ca tehnician, practica în online?”    

 

Deși acum privește școala online cu oarecare relaxare, la început nu i-a fost deloc ușor.  Nu știa să acceseze platforma, să intre la ore, nu ținea pasul cu profesorii, iar temele i se păreau interminabile.

Mai ales că trebuia să îi ajute și pe cei doi frați ai săi mai mici (unul în clasa a treia și altul în clasa întâi), care locuiesc cu părinții în același bloc de garsoniere, pus la dispoziție de societate angajaților săi.

„A fost foarte greu, pentru că trebuia să mă ocup și de mine, și de ei, să îi fac să intre la orele online. Mama și tata erau la serviciu. Când veneau acasă, ce puteau să facă? Doar să facă temele cu ei. Iar după, eu trebuia să le pozez temele și să le postez pe platformă. Pentru că părinții nu se pricep să lucreze cu calculatorul”.

Amintiri dureroase

Experiența sfâșietoare de a pierde unul dintre copii, când Petru era la gimnaziu, a marcat considerabil viața familiei. „Moartea lui m-a maturizat foarte mult”, mărturisește Petru.

Își amintește cu emoție că doamna dirigintă din gimnaziu l-a ajutat să treacă mai ușor prin această traumă și să meargă mai departe la liceu. O stimează enorm și îi este recunoscător și acum.  Își dorește să-i poată ajuta pe copiii bolnavi de cancer, așa cum și fratele lui a fost ajutat, chiar dacă a pierdut lupta cu boala.

Poate din cauza acestei experiențe dureroase își îndeplinește rolul mentor cu reală vocație, așa cum ne-a mărturisit coordonatoarea programului din școală. „Cred că i-a atins ceva acolo ce are în mod nativ. I s-a potrivit mănușă. I-am spus <<Petru, nu avem destui mentori în liceu. Ce-ai zice dacă ai mai primi încă doi-trei elevi în mentorat? >>”. „Ah, cum să nu?! Mi-ar plăcea lucrul acesta!” a fost răspunsul lui Petru.

Dacă ar avea puteri supranaturale să schimbe ceva din tot ce îl înconjoară, ar face să dispară orgoliul oamenilor, din cauza căruia „poți pierde oportunități de a-l cunoaște mai bine pe cel de lângă tine”, ne-a povestit Petru, care privește viitorul cu mult optimism, cântărind încotro să se îndrepte cariera lui: către meseria de pilot, de medic sau de inginer aeronautic?