Școala îi ajută pe copiii ucraineni să se bucure de o viață normală pe timp de război
Oleg, în vârstă de 17 ani, și-a găsit un refugiu în studiu, după ce a fugit din calea atacurilor din Ucraina. S-a integrat ușor în noua sa comunitate din România, iar apoi a început să îi ajute și pe alți copii ucraineni să se obișnuiască aici.
- Disponibil în:
- English
- Română
La 17 ani, Oleg știe deja ce vrea să facă în cariera. La vârsta lui, colegii săi de școală încă nu au un plan, dar Oleg deja visează cu entuziasm la cariera pe care o va avea ca inginer în industria navală. Spune că bunicul și tatăl lui l-au inspirat să meargă în această direcție.
„Acum vreau să termin școala, ca să învăț și să-mi iau diploma de electrician. Vreau să lucrez pe vapoare, în Constanța. Părinții mei mă susțin. Și în Ucraina aveam același plan, ca mai departe să devin electrician naval”, spune Oleg, care acum locuiește cu familia sa în România, după ce a fugit din calea războiului din Ucraina.
Pe 28 februarie, Oleg sosea în România, alături de mama lui, și frații săi mai mici. Au ajuns la graniță cu o mașină, iar apoi au luat trenul de la Galați spre București. La început, au fost ajutați de niște prieteni pentru a-și găsi o locuință, iar acum locuiesc în Mogoșoaia, un loc pe care îl consideră deja „acasă”.
„Vrem să rămânem în România. Tuturor din familie le place aici, ne-am acomodat deja. Vreau să îmi găsesc de lucru aici, după ce termin liceul”, spune Oleg.
„Mama s-a angajat deja în România, la o altă organizație, unde predă limba română pentru copiii ucraineni”, a continuat acesta.
Fratele său urmează cursurile online, cu profesorii din Ucraina, în timp ce sora sa, care este mezina familiei, este înscrisă la o școală din România, în clasa pregătitoare. „Îi place la școală, ea e mai timidă, nu prea vorbește română când e acasă cu noi, dar cred că la școală a început să se înțeleagă cu colegii”, povestește Oleg despre sora sa.
Și Oleg vorbește limba română, pe care a învățat-o de la bunicii săi. Însă, cu prietenii săi de acasă, obișnuia să vorbească doar în ucraineană. Acum, de când a venit în România, Oleg a devenit mult mai sigur pe el, mai ales atunci când trebuie să poarte o conversație în română.
„Am vrut să merg la școală în România, ca să mă obișnuiesc și să învăț limba română mai bine. Când am venit aici, nu prea înțelegeam limba, deși acasă părinții și bunicii mai vorbeau cu noi în română. Dar eu nu înțelegeam accentul de aici. Plus că la noi, în Ucraina, în regiunile unde se vorbește limba română, cuvintele sunt diferite. Când eu vorbeam cu copiii de aici în română, eu credeam că ei mă înțeleg, dar de fapt eu foloseam alte cuvinte pe care ei nu le cunoșteau. Așa că mi-a fost puțin greu să comunic la început”, povestește Oleg, care a început să învețe într-o școală din Snagov, încă din primăvară, acolo unde și-a făcut o mulțime de prieteni noi.
De asemenea, Oleg a fost impresionat de căldura cu care a fost întâmpinat de profesorii români, care au avut răbdare cu el și i-au răspuns la fiecare întrebare, mai ales atunci când nu înțelegea anumite cuvinte.
„La Snagov nu eram singurul elev ucrainean, mai aveam un coleg, dar el nu vorbea deloc română, așa că l-am ajutat să se integreze, îi explicam anumite materii, îi traduceam anumite lucruri, îl ajutam să comunice cu alți colegi”, povestește Oleg.
Prietenii săi au rămas în Ucraina, însă continuă să țină legătura. Între timp, Oleg a început să își facă prieteni și în România și recunoaște că acum are mai mulți amici români, decât ucraineni. „I-am cunoscut la școală, dar și la activitățile la care am participat”, spune el.
De când a venit în România, Oleg a început să participe la întâlnirile și atelierele Youth Hub, grup susținut de Romanian Angel Appeal, cu susținerea UNICEF. Acolo, a avut ocazia de a întâlni mai mulți tineri ucraineni, de aceeași vârstă cu el, iar împreună au organizat diverse activități recreative.
„Îmi place să desenez. În Ucraina obișnuiam să desenez mai des, dar continui să fac acest lucru și aici. De asemenea, mergeam la ”trântă”, așa îi zice la noi. E un covor rotund și acolo băieții fac un fel de lupte libere, dar mamei nu îi place, așa că am renunțat”, spune Oleg.
Ar vrea să continue cu sportul și se gândește să meargă la cursuri de înot. În același timp, la Youth Hub a avut ocazia de a participa la câteva lecții de kapoeira, unde a cunoscut un instructor, care le-a arătat câteva mișcări de bază.
„Când am venit în România, încă eram un copil, voiam doar să mă joc, să mă distrez. Dar lumea mea s-a schimbat radical în ultimele luni. Nu vreau să rămân în urmă, vreau să progresez. Așa că am început să învăț mai mult, să devin mai serios. De când am venit aici, mă simt mai responsabil, mai înțelept. Când eram acasă în Ucraina, nu aveam griji, așa că mai mult mă jucam. Dar acum sunt concentrat la învățătură, vreau să progresez”.
Oleg se pregătește acum pentru cel mai important examen din viața unui adolescent – Bacalaureatul, pe care plănuiește să îl dea în București, în sesiunea specială, organizată pentru copiii ucraineni. Însă în paralel, încearcă să se implice în cât mai multe activități recreative, alături de alți tineri de vârsta lui.
UNICEF își propune să sprijine toți copiii de vârstă școlară care fug din Ucraina pentru a-și continua educația în România, prin crearea de spații sigure de învățare, oferindu-le materiale educaționale și rechizite școlare și sprijinind integrarea lor în sistemul național de educație.
Aproape 5.500 de copii ucraineni accesează în prezent serviciile de educație formală și non-formală din România, iar peste 15.000 primesc materiale de învățare individuală pentru a-și continua studiile.
UNICEF a sprijinit, de asemenea, Ministerul Educației pentru implementarea cursurilor de limba română pentru ucraineni și pentru extinderea și facilitarea serviciilor de învățare în limba ucraineană.
