Războiul schimbă zi de zi harta lumii, dar nu și dreptul copiilor la viață

În seara de Anul Nou, pe 31 decembrie 2024 - când unii numărau ultimele secunde din calendar, iar alții căutau un subsol pentru refugiu - Iulia și soțul ei au lăsat în urmă Ucraina, care pentru al doilea an rezista războiului, și au trecut granița spre cel mai apropiat loc unde ar fi putut să găsească speranță și să-l numească din nou „acasă”. 

„Cea mai aproape era Moldova. Ca să fim aproape de rude am hotărât să venim la Chișinău. În Ucraina au rămas părinții, prietenii...”, ne povestește Iulia, cu un soi de nostalgie blândă. 

În capitală au început să-și croiască o viață nouă, cu pași mici, dar cu multă voință: 
„Ne-am adaptat, ne-am integrat, am încercat să construim ceva nou. Cel puțin încercăm să nu ne pierdem curajul”. 

Apoi, pe fundalul grijilor de început, a venit vestea care le-a adus din nou zâmbetul pe față și licărirea în privire. 

„La scurt timp am aflat că vom deveni părinți. În Ucraina nu reușeam să rămân însărcinată, probabil din cauza stresului. A fost neașteptat, fiindcă am planificat mult timp și nu reușeam, iar când s-a întâmplat, nu ne venea să credem. Am fost puțin surprinși, și, desigur, foarte fericiți”. 

Iulia a ales să nască la Institutul Mamei și Copilului. În Moldova, un lucru esențial le-a ușurat decizia de la bun început: femeile refugiate din Ucraina pot naște gratuit în instituțiile medicale de stat, costurile fiind suportate de UNICEF, cu suportul Guvernului Coreei. Sprijinul acoperă cheltuielile medicale esențiale, astfel încât mamele să se concentreze pe cel mai important lucru: venirea pe lume a copilului lor. 

„Femeile refugiate nu trebuie să aibă grija banilor, să suporte cheltuieli pentru servicii medicale sau alte costuri la maternitate. Pentru că refugiații, în general, au ca cea mai mare provocare situația financiară într-o țară nouă. Am apreciat că și monitorizarea sarcinii este gratuită la policlinică. Acest lucru nu doar că ajută familiile tinere, ci chiar te scoate din impas când nu știi unde să apelezi. Este foarte comod”, precizează Iulia. 

De la începutul războiului în 2022, peste 170 de copii și femei refugiate au beneficiat de servicii medicale gratuite în cadrul IMC. Experiența Iuliei în cadrul Institutului Mamei și Copilului i-a oferit încrederea că va reuși, fiind sprijinită de specialiștii profesioniști de aici, la care poate apela oricând va fi nevoie. 

„Nașterea în sine a fost grea, dar ne bucurăm că într-un final totul a fost bine. Aici e curat, îngrijit, plăcut. Personalul este foarte receptiv. Cel mai important lucru e că nu există barieră lingvistică. E foarte plăcut când ai întrebări să poți apela oricând pentru sfat. Oamenii te înțeleg și îți sar în ajutor oricând”, precizează ea. 

La câteva zile după naștere, când fericirea încă are miros de talc și noapte albă, Iulia își caută ritmul: 
„E un pic neobișnuit… încă nu conștientizez pe deplin că sunt mamă, că am un copil. Sper ca, în timp, totul să fie bine. Acum sunt puțin îngrijorată. Văd ce și cum fac alte mame și încerc și eu să fac totul cu mare grijă. Dar e vorba de experiență - și ea trebuie dobândită”, spune Iulia cu calmitate și împăcare. 

Îl mângâie pe picioruș pe Vladislav, iar el prinde emoția mamei și mișcă din degețele. Iulia îl privește cu speranță și iubire. 

„Visez, în primul rând, la pace în toată lumea. Să nu știe copiii ce e război. Mi-aș dori să ne întoarcem acasă și pe asta mizăm. Pentru mulți, dacă se stabilesc undeva, e greu să se întoarcă; timpul trece repede în altă țară, te acomodezi și apoi e dificil să începi din nou de la zero”. 

Nu toate luptele se duc pe front - unele se câștigă într-o sală de naștere. Acolo, sprijinul UNICEF a făcut diferența: îngrijire gratuită și suport profesionist încă din prima zi de viață a lui Vladislav. Războiul schimbă zi de zi harta lumii, dar nu și dreptul copiilor la viață. Iar într-o zi obișnuită, asta înseamnă un copil care se naște și pleacă acasă sănătos alături de mama lui.