Incluziunea celor excluși:

Povestea unui copil cu dizabilități, îngrijit de un asistent parental

UNICEF
Adela Uja from Moldova hugging her foster daughter
UNICEF/Moldova/2016/Munteanu

06 Octombrie 2016

Vasile[1]este un băiat cu dizabilități care a fost luat în plasament după ce a petrecut câțiva ani într-o instituție rezidențială. El trăiește în Corpaci, un mic sat din Moldova, care are puțin peste 1000 de locuitori. Corpaci este atât de aproape de granița cu România, încât nu există semnal la telefon și, din acest motiv, pare senin și rupt de restul lumii. Cu toate acestea, localnicii nu duc lipsă de apropiere sufletească și solidaritate.

Vasile a împlinit patru ani în ianuarie, dar încă nu poate vorbi, merge sau mânca fără a fi asistat. Chiar dacă a știut că nu-i va fi ușor, Adela Uja, unul din cei 10 asistenți parentali din Corpaci, a decis să ia băiatul în grija ei Conceptul de luare în plasament nu este nou pentru săteni. Cu toate acestea, este pentru prima dată când cineva acceptă să îngrijească un copil cu dizabilități. Adela spune că mulți oameni nu ar înțelege modul său de gândire. Cu toate acestea, ea este sigură că a luat decizia corectă atunci când a acceptat să îngrijească de acest băiat cu dizabilități.

[1] Toate numele copiilor sunt modificate.

Specialistul comunitar în domeniul asistenței parentale profesioniste s-a apropiat de mine și m-a întrebat dacă pot să am grijă de o altă fetiță de 5 ani, Maria, care locuia într-un centru de reabilitare din Bălți. Deoarece unul dintre copii aflați în grija mea fusese adoptat și a plecat, am acceptat cu plăcere”, își amintește Adela.

Fiindcă viața copiilor rămași fără ocrotire părintească este atât de complexă, cei care sunt pregătiți să-și deschidă casele și inimile pentru ei pot fi luați prin surprindere de lucrurile imprevizibile care pot apărea pe parcurs. Adela nu a știut că Maria, care și-a petrecut primii 3 ani de viață în Centrul de plasament temporar și reabilitare pentru copii din Bălţi, mai avea un frate cu dizabilități. Doar atunci când a mers să întâlnească copilul, Maria a povestit despre fratele său mai mic, Vasile, pe care nu-l văzuse de doi ani, chiar dacă locuiau în aceeași instituție rezidențială de când el avea 7 luni. Fiind diagnosticat cu o deficiență locomotorie și intelectuală congenitală, Vasile a fost plasat într-o altă aripă a clădirii și nu și-a întâlnit niciodată sora, fiindcă întâlnirile între frați nu sunt considerate importante în sistemul de îngrijire rezidențială.

De doi ani!!!” Adela era șocată. Doi ani sunt aproape jumătate din viața Mariei.

„I-am spus apoi specialistului în asistență parentală profesionistă că vreau să-l văd pe băiat. Când l-au adus și am văzut cât de adorabil este, am decis să-i iau pe ambii: fratele și sora”, povestește Adela.

Pe lângă Vasile și Maria, Adela Uja, fostă profesoară cu peste 25 de ani de experiență, le mai are în plasament pe Olga și Dana, două surori de 5 și respectiv 6 ani.

 

De când trăiește în casa Adelei – nefinalizată în exterior, dar caldă și primitoare pentru copiii care nu au o casă – Vasile a făcut progrese în dezvoltarea sa psihologică. A început să meargă în timp ce este ținut, zâmbește și învață să muște, să mestece și să înghită mâncarea. Acestea lucruri nu s-au întâmplat în instituția rezidențială. Lui Vasile îi place să fie dus la Prut, aflat la 10 minute distanță.

Acolo, din cărucior, îi privește pe alți copii cum se joacă sau admiră berzele mari și albe cum zboară deasupra râului, cum își construiesc cuiburile sau își hrănesc puii. Cred că de la ei a învățat că fiecare copil trebuie să aibă o casă cât de mică și un adult care să aibă grijă de ei.

Viața băiatului s-a transformat în mai multe feluri. În călătoria sa, el este ajutat săptămânal de o echipă multidisciplinară de specialiști, și dacă înainte îi era teamă de străini, acum el se bucură de vizitele lor. Vasile este un exemplu viu care demonstrează că copiii cu dizabilități sunt ființe umane sensibile, delicate și creative și că excluderea lor, mai degrabă decât starea lor de sănătate, îi face să se închidă în sine.

Dragostea și sprijinul Adelei le-a transformat viața ambilor frați. Maria este fericită. Îi place să se joace cu Vasile, iar când merge la plimbare stă aproape de căruciorul băiatului. Recent, Maria a început să meargă la grădiniță și face progrese sigure la învățătură cu ajutorul Adelei.

Cu toate acestea, Vasile a fost îndeosebi norocos, deoarece copiii cu dizabilități din Moldova nu au prea multe opțiuni în afară de îngrijirea rezidențială. Datorită activității UNICEF în Moldova, numărul copiilor care beneficiază de servicii alternative de îngrijire aproape s-a dublat față de acum 10 ani: de la șase la 11 mii, iar aproximativ 3.000 de copii cu dizabilități se află încă în instituții rezidențiale. Numai șase din 100 de copii luați în plasament sunt în prezent copii cu dizabilități. Este important ca tot mai mulți copii cu dizabilități, care locuiesc în instituții rezidențiale, să aibă șansa să crească ca Vasile: cu dragostea și sprijinul unui adult iubitor.

Corpaci este una din localitățile din Moldova cu cei mai implicați de asistenți parentali din regiunea de nord. În plus, tot mai mulți săteni sunt dispuși să devină asistenți parentali profesioniști, fără să țină cont de faptul că, deși este o profesie oficial recunoscută în țară, acesta nu le oferă venituri suficiente pentru a îngriji de încă un copil. Este impresionant pentru un sat atât de mic, în comparație cu unele raioane unde nu există deloc servicii de asistență parentală profesionistă.

Dar nu fiecare comunitate este astfel. UNICEF Moldova, cu sprijinul Fundației Oak, are ca scop crearea mai multor servicii de tip familial în toate regiunile țării, consolidarea serviciilor de îngrijire de zi, a serviciilor sociale și medicale pentru a le permite asistenților parentali profesioniști să ia în plasament mai mulți copii cu dizabilități precum Vasile. În jur de 25 de familii, care vor putea să ia în grija lor copii cu dizabilități, vor fi susținute în următorii doi ani, astfel încât până în 2017 mai mulți copii să aibă oportunitatea să crească într-un mediu familial.  

foster family from Moldova
UNICEF/Moldova/2016/Munteanu
a foster family in Corpaci, Moldova
UNICEF/Moldova/2016/Munteanu