Când ”acasă” nu înseamnă neapărat în siguranță

Sau efectele invizibile ale pandemiei Covid-19 asupra copiilor

UNICEF
cover.PNG
UNICEF
29 Octombrie 2020
  • În perioada pandemiei, din aprilie  până în septembrie, consilierii de la Telefonul Copilului au recepționat peste 1700 de apeluri.
  • Trei din patru apeluri (peste 1300), au venit din partea copiilor.
  • Potrivit datelor Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în prima jumătate a anului curent, 32 de copii și-au pierdut viața din cauza accidentelor casnice.
  • Doar în prima jumătate a anului, profesorii și educatorii au identificat peste 3.500 de cazuri suspecte de abuz fizic, emoțional, neglijare, exploatare prin muncă, hărțuire sexuală și bullying. 

Viața de zi cu zi a comunităților din Republica Moldova a fost dată peste cap în ultimele șase luni din cauza măsurilor restrictive impuse de pandemia COVID-19, oamenii fiind nevoiți să respecte regimul de autoizolare. Pentru multe familii, pandemia COVID-19 a însemnat gestionarea, pentru prima dată, a muncii și a prezenței copiilor în același timp și spațiu.

În tot acest timp, peste 500 de mii de copii din Moldova[1] au rămas izolați acasă, împreună cu familiile lor.

Mulți dintre acești copii au devenit, pentru prima dată, victime ale violenței ca urmare a măsurilor de izolare, închiderii școlilor și grădinițelor, a presiunilor generate de teama pentru propria sănătate. Casa care trebuie să ofere siguranță, paradoxal, s-a dovedit a fi o sursă de pericole pentru copii.

Presiunile financiare la care sunt supuși părinții, din cauza lichidării sau suspendării activității companiilor în care activează și pierderea veniturilor și a mijloacelor de existență, se pot dovedi factori declanșatori ai violenței asupra copiilor. Stresul provocat de aceste situații poate duce la un comportament agresiv din partea adulților față de copii. 

Pandemia a afectat nu doar familiile social-vulnerabile, dar a avut un efect negativ asupra tuturor. Școlile și grădinițele s-au închis, mulți părinți și-au pierdut locurile de muncă. Astfel, posibilitățile de câștig au fost afectate. Părinții încearcă din răsputeri să câștige bani pentru existență și nu mai au timp să discute cu copiii lor despre problemele care-i macină. Ba din contra, fiind stresați de ceea ce se întâmplă, deseori părinții își varsă supărarea pe copii, agresându-i verbal și fizic. Prin urmare, este de datoria noastră, a instituțiilor, a organizațiilor și a lucrătorilor din domeniul protecției copilului să asigurăm protecția copiilor și să partajăm informațiile despre combaterea violenței împotriva copiilor și a serviciilor de asistență disponibile pentru copii,” relatează  Irina Pruneanu, asistentă socială comunitară, comuna Sculeni, Ungheni.


[1] Sursa: https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6662

UNICEF Moldova 2020

Factorii de risc ce sporesc violența, abuzul și neglijența față de copii în timpul pandemiei sunt:

• creșterea sărăciei și a insecurității alimentare din cauza pierderii locurilor de muncă și a veniturilor; 

• imposibilitatea copiilor de a avea acces la educație, fie în persoană, fie online; 

• o creștere a activității digitale a copiilor și o scădere a monitorizării din partea îngrijitorilor acestora, care poate expune copiii la riscuri de violență online; 

• absența meselor nutritive oferite anterior de școli și a programelor de îngrijire; 

• schimbarea rutinei copiilor/îngrijitorilor; 

• creșterea consumului de alcool și/sau a substanțelor interzise  de către adolescenți/îngrijitori; 

• aranjamente ad-hoc pentru îngrijirea copilului, atunci când îngrijitorul este nevoit să plece la muncă, etc.

Oricare dintre acești factori pot crește riscul agresiunii asupra copiilor care sunt deja prinși în situații abuzive și de neglijență.

3.PNG
UNICEF
Irina Pruneanu, asistentă socială comunitară, comuna Sculeni, Ungheni, Moldova, 2020
comuna Sculeni, Ungheni, Moldova, 2020
UNICEF
Comuna Sculeni, Ungheni, Moldova, 2020

Abuzul verbal și psihologic

Potrivit UNICEF, una dintre principalele probleme legate de violența împotriva copiilor, mai ales abuzul verbal și psihologic (țipătul, înjosirea sau amenințarea), dar și unele forme de pedeapsă corporală (pălmuirea sau trasul de păr), ține de faptul că aceste forme de agresiune nu sunt recunoscute de către agresori ca fiind o problemă. O evaluare UNICEF[1] arată că, cea mai des întâlnită formă de disciplinare și pedeapsă este ridicarea tonului vocii. Deși în Republica Moldova nu există date oficiale privind violența față de copii în perioada pandemiei, numărul de apeluri la Telefonul Copilului a crescut semnificativ. Victimele, cel mai adesea, nu sunt obișnuite să ceară ajutorul, de frică sau de rușine. 

În aprilie-septembrie 2020, consilierii de la Telefonul Copilului au înregistrat 1.766 de apeluri, dintre care 234 apeluri repetate. Cel mai des, copiilor li s-a oferit consiliere psihologică în ceea ce privește lipsa de comunicare, sexualitatea și problemele de relaționare cu semenii.

Potrivit celui mai recent raport al ministerului Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, în prima jumătate a anului, angajații din educație au identificat  3.363 de cazuri suspecte de abuz fizic, emoțional, neglijare, exploatare prin muncă, hărțuire sexuală și bullying. Din ele, cele mai multe cazuri – peste 1300, se referă la violența fizică. Sunt la fel de răspândite neglijarea și violența emoțională - în jur de câte o mie de cazuri identificate.

”datele nu oglindesc situația reală” - violența e mult mai răspândită

[1] Sursa: https://www.unicef.org/romania/sites/unicef.org.romania/files/2020-02/Ghid%20Stop%20Violenta.pdf

COVER- Child helpline.png
UNICEF

Potrivit Danielei Sîmboteanu, președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, cifrele raportate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării nu oglindesc situația reală: „Cu siguranță cifrele nu reflectă realitatea și sunt încă foarte multe cazuri care nu au ajuns în vizorul autorităților, din motivul izolării copiilor pe timp de carantină. Îmi permit să concluzionez acest fapt pentru că monitorizarea fenomenului violenței pe timp de pandemie la nivel internațional  a demonstrat că violența nu s-a diminuat, ba dimpotrivă – a escaladat semnificativ, iar foarte multe cazuri rămân nedescoperite. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că în timpul izolării accesul copiilor la sursele la care ei ar putea să raporteze erau limitate. Respectiv, mulți copii au suferit diverse forme de violență fără să aibă posibilitatea să le comunice. Ori, copiii, nefrecventând școlile și grădinițele, pe de o parte nu au avut posibilitatea să comunice, iar pe de altă parte cadrele didactice nu au avut posibilitatea să observe acele semne de alarmă care indică asupra unui caz suspect de abuz. Prestând servicii de asistență specializată a copiilor victime în cadrul Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, iar la noi ajung cele mai dificile cazuri de asistență, am remarcat aceeași tendință: odată cu încetarea carantinei propriu-zise, atunci când restricțiile au devenit mai lejere, numărul de sesizări a crescut semnificativ. Dacă comparăm perioada mai-iunie 2020 cu perioada similar a anului 2019, atunci numărul de cazuri care ne-au fost raportate a crescut cu 45 la sută. Acest lucru ne demonstrează că, în perioada carantinei din perioada martie-aprilie , cazurile au fost trăite de copii în tăcere, neavând posibilitatea să le comunice,” susține experta.

Violența e mai frecventă în timpul pandemiei

La nivel global, datele susțin că[1] violența fizică, emoțională, sexuală și neglijarea au crescut și că aceste acțiuni au devenit mai frecvente, mai severe și mai extinse pe durata măsurilor de izolare. Mai mult, statisticile denotă că anumite forme de violență sunt trecute cu vederea sau luate drept manifestări ale normalității. 

Raportează violența

Prevenirea violenței asupra copiilor poate fi realizată prin mai multe căi. Înainte de toate, raportările pot fi făcute prin intermediul telefonului copilului 116 111, serviciu care funcționează în regim de 24/24, 7 zile din 7, care oferă consiliere, este gratuit și  confidențial.  Serviciul Național Unic pentru Apelurile de Urgență 112 poate recepționa și redirecționa apelurile privind necesitatea intervenției în cazurile de violență. Cazurile pot fi raportate și la Direcția de Asistență Socială și Protecție a Familiei din raion sau la Direcția Municipală Pentru Protecția Copilului din municipiul Chișinău. Fiecare copil se poate adresa polițistului, profesorului sau primarului din localitate.

Această publicație a fost realizată cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acesteia este responsabilitatea exclusivă a UNICEF Moldova și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Uniunii Europene.

Acest material a fost pregătit în cadrul Proiectului EVA - „Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”​, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN WOMEN în parteneriat cu UNICEF Moldova.


[1] https://www.unicef.org/appeals/files/UNICEF_Global_COVID19_Situation_Report_No_6__15_28_May_2020.pdf