Protecţia copilului

Politici publice de protecţie a copilului şi a familiei

Familie foster

Până de curând, întregul domeniu al protecţiei copilului din România era tratat în conformitate cu o legislaţie în continuă schimbare, care era supusă permanent amendamentelor sau abrogărilor. Deşi anumite aritcole din legi diferite se refereau la copii, nu există o abordare holistică a problematicii copiilor. Unele probleme erau tratate de legislaţia privitoare la educaţie, altele de legile din sistemul de sănătate, sau din domeniul muncii, iar alte legi se refereau numai la copiii dezavantajaţi. Instituţii diferite erau responsabile de implementarea anumitor prevederi ale legii, astfel încât întregul proces de rezolvare a problemelor copiilor era complicat, încet şi, câteodată neclare. O alta problemă era faptul că, din anumite motive, chestiunile legate de copii erau privite ca fiind independente sau fără legatură cu cele ale familiei.

Din aceste cauze există nevoia reală de a integra politicile de protecţie a copilului şi cele privind protecţia familiei şi de a revizui legislaţia pentru a avea în final o lege a copilului completă, cuprinzătoare şi usor de aplicat.

ACŢIUNE

UNICEF este una dintre cele mai puternice şi credibile voci care apără interesele copilului. A făcut cu succes lobby pentru reformă, a reuşit o documentare amănunţită a situaţiei şi a pus la dispoziţia guvernului instrumentele necesare pentru elaborarea de strategii şi legislaţie. Pe măsură ce situaţia din România s-a schimbat, s-au modificat şi acţiunile UNICEF în domeniul protecţiei copilului. Activităţile sale au trecut, încet, de la intervenţii în situaţii de criză, la începutul anilor ’90, la dezvoltarea de politici şi promovare a drepturilor copilului şi familiei.

Cu toate că Uniunea Europeană a avut un rol foarte important în reforma din domeniul protecţiei copilului din România, prin contribuţii financiare substanţiale şi promovarea intensă a măsurilor corecte de adoptat, UNICEF a fost organizaţia care a scos în evidenţă pentru prima dată anumite probleme şi care a insistat asupra necesităţii reformei. Prin studiile sale adecvate şi bine documentate, UNICEF a furnizat informaţia şi recomandările pe care atât guvernanţii cât şi donatorii le-au folosit pentru a decide unde este mai mare nevoie de asistenţă tehnică sau financiară.

UNICEF a oferit sprijin şi expertiză Guvernului în elaborarea noului pachet legislativ în domeniul protecţiei copilului, care a fost aprobat de Parlament în luna iunie 2004. După implementarea noii legislaţii este de aşteptat ca întregul mecanism de tratare a problemelor copiilor vulnerabili să se modifice şi el. Situaţia fiecărui copil urmează să fie abordată într-o manieră cuprinzătoare, în sensul că toate instituţiile vor colabora pentru rezolvarea cazului respectiv.

De exemplu, situaţia unui copil care abandonează şcoala va fi analizată pentru a fi identificate toate cauzele determinante: atitudinea copilului şi a familiei faţă de educaţie şi şcoală, şomajul părinţilor, violenţa în familie, serviciile comunitare, asistenţă eficientă, etc.

Cu toate că noua abordare, în care strategiile de intervenţie trec de la cazuri individuale de violare a drepturilor la situaţia tuturor copiilor şi de aici la situaţia familiei arată foarte bine în teorie, rămane încă de văzut dacă sistemul este într-adevar funcţional şi dacă mai sunt de rezolvat probleme de ordin managerial şi organizaţional.

REZULTATE

UNICEF

A contribuit la analiza şi revizuirea politicilor, legislaţiei, strategiilor, instrumentelor, instituţiilor şi circuitelor de luare a deciziilor în domeniul protecţiei copilului.
A contribuit la revizuirea legislaţiei curente şi a instituţiilor de aplicare a legii în ceea ce priveşte traficul de fiinţe umane şi justitia juvenilă, pentru a respecta standardele internaţionale; a dezvoltat proiecte pentru a ajuta la reintegrarea în societate a copiilor victime ale traficului şi a tinerilor în conflict cu legea.
A oferit instruire pentru mii de profesionişti activi în domeniul protecţiei sociale şi a copilului. Printre aceştia se numară psihologi care consiliază copiii abuzaţi, personal din spitale care se ocupă de copiii seropozitivi, învăţători şi profesori din şcoli normale şi speciale, asistenţi maternali care au grijă de copii cu dizabilităţi, asistenţi sociali care se ocupă de copiii străzii, profesori care lucrează cu adolescenţii care părăsesc instituţiile de protecţie în care au trăit.
A dezvoltat un sistem de standarde minime de calitate pentru serviciile din centrele de plasament, pentru casele de tip familial, apartamente şi servicii puse la dispoziţia copiilor de diverse organizaţii şi a contribuit la dezvoltarea metodologiei acordării licenţelor şi acreditării furnizorilor de servicii. Acestea reprezintă instrumente foarte importante pentru schiţarea standardelor de calitate care trebuie îndeplinite de fiecare instituţie care se ocupă de copii.
A evaluat proiectele pentru prevenirea abandonului copiilor în maternităţi şi a realizat un studiu naţional care a analizat cauzele şi a determinat adevărata dimensiune a abandonului. De asemenea, a evaluat practicile şi normele din sistemul de justiţie juvenilă, cu scopul de a furniza informaţii fundamentate pentru următorii paşi în reforma acestui sector.
A organizat o serie de cercetări şi studii pe probleme precum situaţia curentă a adolescenţilor cu dizabilităţi şi îngrijirea şi protecţia acordate copiilor seropozitivi; a realizat un studiu naţional pe tema abuzului asupra copiilor aflaţi în instituţii.

Español Français

Search:

Email this article