Introducere
După 1989, protecţia copilului în România s-a confruntat cu două mari provocări: moştenirea perioadei comuniste, în timpul căreia foarte mulţi copii erau lăsaţi în grija aşa numitelor "leagăne" şi "orfelinate" şi tranziţia către economia de piaţă. În timpul perioadei comuniste, politica pro-natalistă care interzicea metodele contraceptive şi avorturile a dus la naşterea unui număr foarte mare de copii nedoriţi, care au fost lăsaţi apoi în grija instituţiilor de stat.
Aceşti copiii vulnerabili reprezintă acum o prioritate, iar în ultimii ani s-au făcut foarte multe pentru îmbunătăţirea situaţiei lor. Măsura cea mai importantă a fost închiderea multora dintre marile instituţii de stat pentru copii privaţi de îngrijirea parentală (instituţii care adăposteau peste 100 de copii). Conform Analizei Reformei în Domeniul Protecţiei Copilului din România pentru anul 2004, una dintre cele mai mari realizări ale reformei a fost scăderea numărului copiilor din centrele de plasament cu 40% în ultimii patru ani. Mai mult, au fost create servicii de prevenire a abandonului copiilor şi o serie de servicii de asisţentă comunitară. Un mare număr de copii au părăsit sistemul instituţional în ultimii ani: majoritatea fiindcă au fost reintegraţi în familiile lor biologice, iar o parte dintre ei pentru că au implinit vârsta de 18 ani.
UNICEF a realizat o analiză atentă a lacunelor care există încă în sistem, iar studiul rezultatelor este foarte probabil să aducă un impact pozitiv asupra progresului în reforma sistemului de protecţie a copilului. De asemenea, această analiză va duce şi la identificarea nevoilor pentru îmbunătăţirea metodelor de abordare şi a capacităţilor diverşilor actori implicaţi.
Răspunsul UNICEF la aceste probleme constă în principal în asistenţă tehnică (expertiză şi planificare strategică) şi sprijin financiar pentru modelele de excelenţă şi bunele practici din sectorul protecţiei copilului. Chiar dacă se adresează o problemă cronică cum este cea a copiilor abandonaţi de către familiile lor şi lăsaţi în grija statului care reprezintă doar una din verigile slabe a unui lanţ de responsabilităţi ale statului - UNICEF consideră că este inportant să se inţeleagă astfel de manifestări şi caracteristica lor, astfel încât să se poată redefini sau dezvolta noi instrumente pentru conturarea unui mediu protector al copilului şi familiei. Atunci când se vor aborda probleme emergente ca traficul de copii, exploatarea din muncă, delicvenţa juvenilă, de fapt, toate formele de violenţă la care sunt supuşi copiii, UNICEF va încuraja înţelegerea elementelor determinante ale unui mediu care poate deveni protectiv sau abuzator asupra copilului cum ar fi atitudinea părinţilor şi a îngrijitorilor, şi comportamentul, mecanismele de funcţionare ale instituţiilor şi profesioniştilor şi a valorilor culturale şi a practicilor din societate.
|
.JPG)
