Provocări ale sectorului social
.JPG) |
|
© UNICEF/România/Pirozzi |
|
Copii care se joacă într-un centru social |
Provocări ale sectorului social
În ciuda mediului legislativ benefic creat prin procesul de integrare, există discrepanţe importante între planuri şi alocarea resurselor, datorate, printre altele, bugetelor insuficiente şi unui nivel nesatisfăcător al capacităţii şi know-how-ului din domeniul tehnic şi administrativ de la nivel naţional şi local. Deficienţele din sistemele contabile sunt adâncite de cele ale sistemelor de monitorizare a programelor guvernamentale.
Ne mai confruntăm încă cu capacitatea scăzută de a evalua şi analiza situaţia copiilor, în special în ceea ce priveşte datele dezagregate ce evidenţiază disparităţile dintre copii. Studiile privind copiii au fost realizate de organizaţii donatoare şi nu reprezintă încă un proces instituţional. Există şi deficienţe ale mecanismelor de depunere de plângeri, de participare şi consultare a copiilor şi familiilor. Această capacitate scăzută s-ar putea să nu fie ameliorată imediat după integrarea în UE şi s-ar putea chiar să apără, în paralel, noi provocări.
Câteva dintre observaţiile menţionate de Comitetul pentru Convenţia cu privire la Drepturile Copilului din 2003 sunt încă de actualitate, inclusiv cele cu privire la discriminarea copiilor romi; slaba implementare a legislaţiei adoptate; importanţa unor alocări bugetare mai mari pentru educaţie şi sănătate şi pentru descentralizarea acestora, punându-se un accent deosebit pe problematica copiilor din judeţele defavorizate. Comitetul a scos în evidenţă şi necesitatea unei compilări sistematice şi cuprinzătoare a datelor privind copiii, date din toate domeniile acoperite de CDC şi a subliniat nevoia de a concepe o politică familială cuprinzătoare centrată pe copil; de a consolida măsurile de prevenţie; şi de a asigura un acces mai bun al adolescenţilor la consiliere medicală şi psiho-socială. Următorul raport de ţară pentru România privind implementarea Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului va fi emis în septembrie 2007. La baza raportului vor sta şi rapoartele alternative depuse de ONG-uri şi coaliţii neguvernamentale.
Problemele structurale din cadrul sistemului de sănătate includ importante diferenţe de acoperire şi deficienţe manageriale. Alocarea bugetară pentru sănătate, precum şi costurile medicale totale per cetăţean plasează România pe ultima poziţie în cadrul UE.
Cu toate că sistemul de educaţie a trecut printr-un important proces de reforme, acesta continuă să se confrunte cu o infrastructură educaţională inadecvată, precum şi cu programe şcolare şi materiale didactice slabe, ceea ce favorizează un proces educaţional necentrat pe copil. Problema violenţei în şcoli este gravă, iar dintr-un studiu din 2004 asupra violenţei în şcoli a reieşit că 75% din şcoli se confruntă cu această problemă. Procentul profesorilor necalificaţi este mult mai ridicat în zonele rurale iar segregarea copiilor rromi este încă un fenomen răspândit, deşi Ministerul Educaţiei şi Cercetării a emis un act oficial privind dezagregarea în anul 2005.
Sistemul de protecţie a copilului este supraîncărcat de ani de zile, cu toate că a reuşit să înregistreze realizări considerabile în ceea ce priveşte dezinstituţionalizarea copiilor. Sistemul cunoaşte o trecere lentă spre servicii preventive mai bune, mai multe servicii de asistenţă socială, precum şi o mai bună promovare a serviciilor multi-sectoriale integrate.
Descărcaţi Analiza situaţiei copiilor din România [PDF]
