Calitatea serviciilor de sănătate
Reforma serviciilor de sănătate a început destul de târziu, iar calitatea multora dintre aceste servicii lasă încă de dorit. Trebuie încă să se acorde mai multă importanţă unor servicii mai accesibile, de o calitate mai bună, plasate în comunitate şi adresate cu precădere grupurilor vulnerabile. Deoarece populaţia din zonele rurale şi din comunităţile sărace are acces redus la servicii de sănătate, s-a observat, de exemplu, că rata mortalităţii infantile din aceste zone şi comunităţi este mai mare decât în alte părţi ale ţării. Rata mortalităţii infantile în cazul copiilor romi este de două ori mai mare decât în cazul copiilor români.
Nivelul scăzut de alăptare are un impact negativ asupra sănătăţii nou-născuţilor şi a copiilor. Metoda alăptării exclusive este necunoscută, iar nou-născuţii sunt hrăniţi şi cu alte lichide începând chiar cu a doua lună de viaţă. Durata medie de alăptare în România este de aproape 5 luni, în timp ce OMS recomandă alăptarea exclusivă la sân timp de 6 luni şi continuarea acestui mod de hrănire până la 2 ani şi chiar mai mult. În consecinţă, rata anemiei a crescut îngrijorător, atingând cel mai înalt nivel la copiii până în 12 luni din Transilvania, zona cu cel mai scăzut nivel de sărăcie şi unde copiii sunt înţărcaţi cel mai devreme.
Situaţia sănătăţii mamelor este, şi ea, un motiv de îngrijorare. În România, rata mortalităţii materne este încă inacceptabil de mare, mai ridicată decât în alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Dintre cele aproximativ 75 de decese materne înregistrate în fiecare an, jumătate survin ca urmare a avorturilor şi jumătate au cauze obstericale. Unele femei încă folosesc avortul ca metodă contraceptivă. Alta informaţie care indică necesitatea îmbunătăţirii sistemului este aceea ca numai 60% dintre femeile însărcinate sunt consultate de un doctor în primul trimestru de sarcină. Se estimează că jumătate dintre femeile care mor în timpul naşterii nu au beneficiat de îngrijire pre-natală.
O alta provocare o constituie faptul că doctorii şi asistentele evită zonele rurale. Pentru a remedia această situaţie, în 2004, Ministerul Sănătăţii a emis o decizie prin care se acordă un bonus de instalare de 2.500 de euro pentru medicii care acceptă o ofertă de lucru în zonele rurale.
În prezent, sunt planuri de reabilitare a 600 de unităţi săteşti de îngrijire primară, cu fonduri de la Banca Mondială; Ministerul Sănătăţii a anuntat ca alte 2.000 de unităţi vor primi echipamente şi instrumentar. În Romănia există un total de 6.000 de dispensare/ cabinete ale medicilor de familie şi 17.000 de medici de medicină generală. Sistemul are însă nevoie de mult mai mult decât reabilitarea clinicilor: are nevoie de resurse umane de calitate, de medici şi asistente bine pregătiţi şi motivaţi.
ACŢIUNE
La recomandarea UNICEF şi a altor organizaţii, în 2002 Ministerul Sănătăţii a hotărât formarea unei reţele de asistente comunitare pentru a încerca rezolvarea problemei persoanelor a căror sănătate nu este monitorizată deoarece nu sunt înscrişi pe lista unui medic de familie. Asistentele lucrează în comunitatea în care trăiesc, ceea ce facilitează foarte mult interacţiunea cu pacienţii. Imediat ce sunt identificate problemele de sănătate, asistentele comunitare acţionează ca agent de legătură între membrii comunităţii şi furnizorii de servicii medicale şi sociale. Sarcina lor principală este de a oferi servicii de sănătate preventiva pentru copii, mame şi femei însărcinate, precum şi pentru alte persoane vulnerabile. În mare parte munca lor presupune deplasarea în teren şi, de aceea, au foarte multe cunoştinţe despre nevoile comunităţii şi pot promova aceste nevoi în faţa administraţiei locale. În momentul de faţă, reţeaua nu este extinsă la nivelul tuturor comunităţilor, dar a început să fie dezvoltată în urma rezultatelor foarte bune înregistrate în ultimii doi ani. UNICEF este implicat activ în acest proiect în peste 120 de comunităţi din şase judete.
În anul 2001, UNICEF a lansat o campanie de promovare a alăptării şi a sprijinit direct reînfiinţarea Comitetului Naţional pentru Alăptare. Toate cercetările realizate până acum arată importanţa alăptării, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Anumite studii indică faptul că dacă alăptarea începe cât mai devreme şi durează mai mult, se creează o legatură mai puternică între mama şi copil, scăzând riscul de abandon şi crescând şansele de dezvoltare adecvată emoţională şi intelectuală a copilului. În ciuda beneficiilor uriaşe ale alăptării pentru viitoarea dezvoltare a copilului, în România rata alăptării continuă să scadă.
REZULTATE
|
.jpg)
