Introducere
Din cauza greutăţilor tranziţiei, românii trebuie încă să facă faţă multor probleme legate de calitatea serviciilor de îngrijire medicală şi de practicile de nutriţie. Rata mortalităţii infantile este una dintre cele mai mari din Europa, deşi în ultimii ani s-a înregistrat o uşoară scădere. Mulţi copiii sunt prost hrăniţi încă de la naştere, fiind lipsiţi de beneficiile hrănirii în exclusivitate prin alăptare timp de 6 luni (cum este recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii - OMS). Rata copiilor anemici este foarte mare, de aproape 50%. Mulţi copii suferă de malnutriţie, în special cei din comunităţile vulnerabile, dar chiar şi cei care au hrană nu primesc întotdeauna cea mai sănătoasă alimentaţie. Rata mortalităţii materne este ridicată (până la 75 de femei mor în fiecare an) şi este strans legată de lipsa de îngrijire prenatală şi de numărul mare de avorturi. Multe femei nu utilizează contraceptive, pentru că nu au cunoştinţe despre ele sau pentru că nu au încredere în ele. Unul dintre rezultatele comportamentului sexual riscant este creşterea numărului de persoane infectate cu boli cu transmitere sexuală, cum ar fi sifilisul. Tuberculoza este în continuare motiv de îngrijorare, iar incidenţa ei este în creştere. Sistemul de vaccinări din România este bine pus la punct, rata copiilor vaccinaţi fiind de aproape 100%.
Institutiile şi serviciile de îngrijire medicală au început să fie mai performante, dar încă mai sunt multe de facut. Ar trebui să crească numărul de clinici primare de dimesiuni reduse, dar cu servicii mai bune şi cu o interfaţă mai prietenoasă faţă de pacienţi. Acestea ar putea prelua multe din cazurile care împovărează spitalele, rezolvând astfel o serie de probleme legate de sănătate. Deoarece multe dintre aceste clinici duc lipsă de fonduri, de medicamente de baza şi de instrumente, pacienţii preferă să meargă direct la unităţile medicale de gradul doi sau trei, care, împreună, folosesc 80% din resursele alocate sănătăţii. Spitalele şi clinicile nu sunt considerate locuri „prietenoase”, iar personalul acestora este de multe ori privit cu neîncredere. Doctorii şi asistentele sunt prost plătiţi în România, ceea ce conduce la corupţie şi la o lipsă de interes din partea lor. Mulţi pacienţi se plâng de modul în care sunt trataţi de către personalul din spitale şi de condiţiile din aceste unităţi.
Din când în când, din cauza lipsei de informare despre serviciile medicale, oamenii au tendinţa de a-şi rezolva singuri problemele de sănătate, prin metode tradiţionale. În zonele rurale, unde accesul la servicii de sănătate este mai dificil, copiii bolnavi din familiile defavorizate nu beneficiază de multe ori de nici un serviciu de îngrijire medicală sau primesc aceste îngrijiri prea târziu, ceea ce duce la o mortalitate crescută în rândul copiilor în vârstă de până 5 ani, care mor acasă fără să fie văzuţi de un medic.
Cu un sistem de sănătate supra-aglomerat şi resurse din ce în ce mai puţine, se simte acum tot mai mult nevoia de a trece de la tratarea afecţiunilor la prevenirea lor şi la promovarea sănătăţii. În momentul de faţă, costurile serviciilor de sănătate sunt susţinute de Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate, în timp ce fondurile ministeriale sunt destinate numai investiţiilor capitale şi programelor majore de prevenire.
|
.jpg)
