Traficul uman şi copiii care muncesc
Cele mai recente convenţii internaţionale referitoare la traficul de persoane sunt Convenţia Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate trans-naţionale şi Protocolul suplimentar Palermo pentru prevenirea, împiedicarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special de femei şi copii. România a ratificat şi apoi adaptat la legislaţia naţională toate aceste acorduri internaţionale.
Aproximativ 1,2 milioane de români nu au primit permisiunea de a părăsi ţara în 2003 deoarece nu îndeplineau cerinţele legale. Numărul mare de de femei care vor să muncească în străinătate şi de copii fără însoţitor, împreună cu cererea de mână de lucru ieftină sugerează că problema traficului ar putea lua amploare în viitor. De asemenea, în România, ca şi în alte ţări ale regiunii, a apărut un nou grup de copii în pericol de a deveni victimă a traficului, şi anume copiii cu dizabilităţi obligaţi să cerşească.
Datele oferite de Departamentul General pentru Combaterea Crimei Organizate şi a Consumului de Droguri arată că furtul şi cerşitul sunt cele mai obişnuite activităţi printre copiii neînsoţiţi repatriaţi care conştientizează că au fost traficaţi pentru muncă forţată. Părinţii sunt în mod normal fie direct, fie indirect implicaţi în traficul cu copii mici pentru muncă silnică.
|
.jpg)
