Copii în instituţii
Deşi condiţiile de trai din centrele de plasament s-au îmbunătăţit în mod semnificativ în ultimii ani, calitatea îngrijirii este încă o problemă. Copiii din instituţii se află într-un mediu care nu este natural, care ar putea să îi împiedice să aibă experienţe necesare pentru dezvoltarea de aptitudini. Implicarea copiilor în treburile gospodăreşti nu este încă o practică obişnuită; mai mult, există aceşti copii au posibilităţi limitate de a dezvolta hobby-uri. De asemenea, gradul de participare la activităţi cotidiene este limitat, fapt care duce la un mai mare risc de eşec în viitorul proces de integrare socială.
Îngrijirea copiilor din cadrul instituţiilor eşuează în a le asigura aptitudini cotidiene şi sociale. Acest lucru cauzează, în situaţia copiilor crescuţi în cadrul instituţiilor, dificultăţi în a relaţiona cu alţii. Se observă o tendinţă de a manifesta neîncredere faţă de adulţi, de a avea puţină încredere în prieteni şi de a demonstra un respect de sine şi un nivel de încredere în propriile capacităţi scăzute.
Drepturile copiilor din instituţii au început doar de curând să fie monitorizate, încălcări ale acestora fiind indicate într-un studiu din 2002 despre Cauze ale Instutuţionalizării copiilor din România.
Re/integrarea copiilor în familiile adoptive şi în familiile extinse indică o tendinţă pozitivă, prin prezenţa unor mecanisme de îngrijire şi a unui mediu mai bune pentru aceşti copii. Un alt aspect pozitiv este numărul sporit de copii cu nevoi speciale care au avantajul unei vieţi în mediul familial. Însă pregătirea asistenţilor maternali şi sprijinul pe care aceşti copii îl primesc sunt încă insuficiente.
|
.jpg)
