Program de ţară şi priorităţi
La ora actuală, UNICEF implementează în România un program de ţară în colaborare cu guvernul, societatea civilă şi organizaţiile internaţionale, cu o durată de cinci ani, din 2005 până în 2009. Domeniile asupra cărora se concentrează acest program (în anul 2007) sunt monitorizarea drepturilor copilului, protecţia copilului, sănătate şi educaţie.
Pentru a afla mai multe detalii despre Programul Naţional al UNICEF, accesaţi: 2005 - 2009 Country Programme (limba engleză)
Intervenţii strategice ale UNICEF după 2007
Problema nesoluţionată a capacităţilor naţionale reduse în domeniul drepturilor copilului constituie bazele nişei acoperite de UNICEF în perioada 2008-2009 şi în anii următori. Rolul tot mai vizibil jucat de UNICEF în România este perceput de câtre toţi partenerii ca o importantă valoare adăugată angajamentelor pe care România şi le-a asumat privind copiii, bazându-se pe instrumente de implementare ale UE, cum ar fi Memorandumul Comun de Incluziune Socială şi venind în sprijinul mecanismelor de monitorizare ale UE, precum Metoda Deschisă de Coordonare (MDC). MDC este un instrument interguvernamental de guvernare relativ nou din cadrul UE, fondat pe cooperarea benevolă a statelor membre. UNICEF poate în primul rând să îşi aducă contribuţia prin promovarea şi monitorizarea drepturilor copilului şi creând parteneriate pentru copii. UNICEF a acumulat o vastă experienţă în România în ultimii şaptesprezece ani şi se poate folosi de imaginea creată în rândul partenerilor şi a publicului larg: rol normativ de protector al drepturilor copilului, avocat pentru exercitarea acestor drepturi şi convocator al partenerilor pentru asigurarea unei abordări integrate şi multisectoriale a problematicii copilului.
Rezultate strategice până în 2009
Rezultatele strategice care urmează să fie atinse până la finele lui 2009 includ stabilirea unui sistem de monitorizare a drepturilor copilului ce va influenţa politicile naţionale şi locale. In plus, copiii cei mai vulnerabili şi mai marginalizaţi, tinerii şi femeile vor trăi într-un mediu mai bun şi protector, ceea ce presupune acces mai bun la servicii de protecţie socială de calitate dar şi la servicii medicale care să le îmbunătăţescă starea de sănătate şi nutriţie. Toţi tinerii se vor putea proteja de HIV/SIDA, iar copiii infectaţi cu virusul HIV vor avea acces la îngrijiri adecvate şi sprijin. Copiii provenind din familii şi grupuri dezavantajate vor avea acces la o educaţie inclusivă şi de calitate, ceea ce va creşte procentul celor care vor absolvi învăţământul obligatoriu. Societatea civilă se va implica mai mult în problematica copiilor, iar tinerii vor avea o mai mare capacitate de a influenţa deciziile ce le afectează viaţa.
