Frânturi de viaţă

Campaniei Naţionale de promovare a sării iodate

Un copil exclus pe nedrept de o societate nedreaptă

Atelierul Video “One Minute Junior”

Zâmbetul unui copil fericit

Copiii din instituţiile de pre-detenţie au acces la educaţie

O adolescentă de 17 ani luptă pentru un viitor mai bun

Campania de comunicare "ÎMPREUNĂ" a schimbat comportamentul familiei Zeu

 

Un copil exclus pe nedrept de o societate nedreaptă

  În Republica Moldova, copiii cu dizabilităţi, cei infectaţi cu HIV/SIDA sau copiii minorităţilor etnice (aşa precum romii) adesea sunt discriminaţi. Educaţia incluzivă, promovată de Guvernul R. Moldova cu susţinerea organizaţiilor internaţionale şi a societăţii civile, este o soluţie pentru aceşti copii, care vor să meargă la şcoală alături de semenii lor.

 
© UNICEF Moldova / 2012 /Daniela Moraru

“Acum, la doar 15 ani, Sergiu este un luptător. Unul care insistă nu doar pentru a reuşi să se poziţioneze în rînd cu toţi adolescenţii - el este un luptător care sfideză prejudecăţile societăţii în care trăieşte. În fiecare zi el parcurge aproape 2 km pe jos, ducînd în spate o geantă ce cîntăreşte cel puţin 4 kg şi purtînd în suflet o voinţă de neclintit”.

   O poveste cu gust amar, o întorsătură de situaţie fericită şi un viitor mai sigur, este cea a lui Sergiu Antonov, un băiat de 15 ani, din or. Iargara, r. Leova. Nu este o poveste ieşită din comun, dar la sigur, este una care merită a fi cunoscută, pentru că motivează şi afirmă că se poate.

   Problemele de sănătate ale lui Sergiu au început încă pe cînd era bebeluş. Svetlana, mama lui, a sesizat primele semne pe la vîrsta de 6-7 luni, cînd micuţului nu-i reuşea nicidecum să stea în şezut. Nici la un an şi jumătate nu vedea mari progrese - Sergiu încă nu putea să meargă de unul singur.

   Svetlana a hotărît să se adreseze medicului, întrucît era foarte îngrijorată de problema fiului său. Medicii însă nu i-au dat mari speranţe şi nici nu i-au oferit un diagnostic concret. Mai târziu aveau să presupună că problema fiului său a fost cauzată de o reacţie adversă la un preparat medicamentos, care i-a fost administrat lui Sergiu în primele zile de viaţă. Astfel, i-a fost afectată toată partea stîngă a corpului, paralizînd-o parţial şi împiedicînd dezvoltarea normală de mai apoi a copilului.

   După mai multe proceduri şi sesiuni de masaj, Sergiu a făcut în sfîrşit primii paşi. Avea 2 ani şi 4 luni...

  La grădiniţă nu l-au primit pentru că era „diferit” de ceilalţi copii, deşi, privind acum în ochii senini ai lui Sergiu, oricine îşi poate da seama că merita încă de atunci o şansă. El nu prezenta deficienţe severe de retard mintal sau probleme locomotorii grave, care l-ar fi împedicat să frecventeze grădiniţa. Dar să te lupţi cu sistemul şi prejudecăţile oamenilor la sfîrşitul anilor ’90, era ca şi cum te-ai lupta cu morile de vînt.

   În loc să meargă la şcoală, a mers la internat

   Mai tîrziu, nici la şcoala din localitate nu l-au dat, iarăşi din frica de a nu fi acceptat. Aşa că la 8 ani, Sergiu merge la Şcoala-internat din Ialoveni, unde învaţă copii cu deficienţe locomotorii. Îşi aminteşte că era bine îngrijit acolo şi chiar îi plăcea, însă distanţa de 86 de km, care îl despărţea de familie, i-a determinat pe părinţi să caute o altă soluţie.

   Această soluţie s-a dovedit a fi Şcoala auxiliară-internat de la Sarata Nouă din raionul Leova, deşi mai tîrziu, părinţii au realizat că nu a fost şi cea mai bună. Sergiu a petrecut 4 ani între pereţii acestei şcoli – din clasa a IV-a pînă în a VII-a. Cu toate că venea mai des acasă, el nu era mai fericit la şcoală. Svetlana a început să observe diferenţe în comportamentul fiului său.

   Avea un aspect neîngrijit, hainele noi îi erau schimbate de elevii mai mari pe altele învechite, iar dulciurile trimise de acasă „dispăreau” în timp record. În ultimii ani, învăţase să fumeze, să vorbească urît chiar în prezenţa părinţilor şi era supus violenţelor din partea colegilor. Regresul la nivel de comunicare şi gîndire logică era evident. La sfîrşitul clasei a VII-a, nu mai dorea să suporte mediul în care trăia şi fugea tot mai des acasă, la Iargara. Mamei îi era teamă că el nu va mai vrea să meargă la şcoală niciodată, implorându-l să termine măcar acel an de studii.

 O şansă de viitor

  Prin intermediul unui proiect al CCF Moldova, susţinut de UNICEF, 48 de copii din localităţile raionului Leova, au fost reintegraţi în familiile lor şi în prezent ei frecventează şcoli generale sau profesionale.

© UNICEF Moldova / 2012 /Daniela Moraru

Sergiu împreună cu frăţiorul de 3 ani Denis şi mama lui, acasă la Iargara.

   Sergiu este unul dintre cei 48 şi de la începutul acestui an şcolar, povestea lui de viaţă a căpătat o nouă culoare. Este elev în clasa a VIII-a de la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Iargara şi în fiecare zi se întoarce acasă, unde îl aşteaptă părinţii şi cei doi fraţi mai mici – Denis şi Olga.

   “De cînd e acasă, nu mai are probleme cu şcoala. Sunt foarte mulţumită de reuşitele pe care le are”, spune mama lui. Şi membrul echipei mobile CCF, Olesea Axenti, este încîntată de evoluţia băiatului: “S-a schimbat foarte mult; are o altă privire în ochi - mai deschisă, mai matură, mai ambiţioasă”.

   În noul anturaj, el a văzut posibilitatea de a se dezvolta. După cîteva săptămîni de şcoală, şi-a exprimat dorinţa de a merge mai departe de ciclul gimnazial şi de a  absolvi liceul. Iniţial, a avut nevoie de sprijin pentru facilitarea incluziunii prin asimilarea materialului didactic, care ori nu i-a fost predat în trecut, ori nu l-a însuşit. 

   În cadrul programului de reintegrare, în baza unui plan educaţional individualizat, el a beneficiat săptămînal de cîte 2 ore suplimentare de română şi matematică, sub îndrumarea cadrului didactic de sprijin din liceu. Nu simte niciun fel de marginalizări sau etichetări din partea colegilor sau a profesorilor; mai mult chiar, directoarea liceului Raisa Ivanov, ne asigură că Sergiu este susţinut mereu în dorinţa sa de a-i ajunge din urmă pe ceilalţi.

   Acum, la doar 15 ani, Sergiu este un luptător. Unul care insistă nu doar pentru a reuşi să se poziţioneze în rînd cu toţi adolescenţii - el este un luptător care sfideză prejudecăţile societăţii în care trăieşte. În fiecare zi el parcurge aproape 2 km pe jos, ducînd în spate o geantă ce cîntăreşte cel puţin 4 kg şi purtînd în suflet o voinţă de neclintit.

   În Moldova mai sunt mii de copii, care, la fel ca şi Sergiu, aşteaptă cu nerăbdare să închidă uşile internatelor în care sunt plasaţi şi să se întoarcă înapoi, în sînul familiei. Adesea, ei sunt foarte vulnerabili şi au nevoie de ajutor pentru a se putea integra în comunitate. UNICEF este mereu alături de ei, gata să-i susţină şi să-i îndrume spre un viitor mai bun. 

   Daniela Moraru

 

 

 

 

REZULTATE CHEIE

PROIECT:
„Şanse egale pentru toţi copiii din Sarata Nouă”
DURATA:
Martie 2011- Decembrie 2013
SCOP:
Evaluarea şi reintegrarea în familie a 114 copii din Şcoala auxiliară-internat Sărata Nouă, veniţi aici din 8 raioane (Cantemir, Leova, Cimişlia, Hânceşti, Basarabeasca, Cahul, Ialoveni, Chişinău):
REALIZAT DE:
CCF Moldova cu sprijinul UNICEF

PROTECŢIA COPILULUI

Cele mai recente statistici naţionale oficiale*

Copii în îngrijire rezidenţială 6,960
Copii în servicii de îngrijire de tip familial 7,600
Tutelă 7,157
Asistenţă parentală profesionistă 128
Case de copii de tip familial 315
Rata la 100,000 de copii sub 18 ani
În îngrijire rezidenţială 1,058
În servicii de îngrijire de tip familial 950
Adopţii 208
În ţară 162
Peste hotare 46
*cu excepţia regiunii transnistrene

Search:

 Email this article

unite for children